|
Batalia de la Vaslui (10 ianuarie
1475)
Concentrarea intregii forte armate a Moldovei, in afara de garnizoanele
cetatilor, s-a facut in apropierea orasului Vaslui. Dupa o cercetare atenta
Stefan a socotit ca aici este locul cel mai bun pentru a opri inaintarea
oastei otomane pe pamantul tarii sale. Vasluiul, asezat pe un deal, era
inconjurat de codri seculari si de vai pe care se scurgeau ape incite, ce
din loc in loc se transformau in mlastini. Oastea Moldovei era formata din
oameni voinici, obisnuiti cu muncile si lipsurile, bine disciplinati,
inarmati si instuiti. Toti isi iubeau tara si domnul din toata fiinta lor.
Mehmed al II-lea, furios pentru ca Stefan ii respinse ultimatumul, fara a
tine seama ca se apropia anotimpul friguros, a poruncit oastei, care lupta
in Albania, sa plece impotriva Moldovei. Cronicarul Kemal Pasa Zade a
observat ca timpul nu era potrivit pentru o asemenea campanie, fiindca nu
numai ca se apropia iarna, dar si pentru ca "ierburile se uscasera,
legumele se vestejisera, iar frunzele arborilor cazusera", prin urmare
aprovizionarea avea de intampinat greutati foarte mari, unele din ele, ca
furajarea animalelor, chiar de nerezolvat. Sultanul a cerut si domnului
Tarii Romanesti sa se alature oastei trimisa impotriva Moldovei. Potrivit
informatiilor avute de Jan Dlugosz, Suleyman Pasa a primit ordinul ca dupa
ce l-ar fi infrant si capturat pe domnul Moldovei sa inainteze in Polonia,
sa ierneze in Camenita, iar in primavara sa treaca in Ungaria, unde urma sa
se uneasca cu "urdia" turca, care ar fi fost condamnata de sultan. Oastea
lui Suleyman Pasa numara 30 000 cavaleristi, iar restul pana la 120 000
erau infanteristi.
Regruparea oastei otomane in vederea trecerii Dunarii s-a facut in
luna septembrie, la Sofia. De aici s-a indreptat spre Dunare, pe care a
trecut-o pe gheta pe la Nicopole sau Vidin, dar si prin alte puncte. Dupa
un popas de doua saptamani facut pe pamantul Tarii Romanesti, oastea turca
a inceput marsul spre Moldova. S-a afimat ca Stefan s-a gandit sa-i
impiedice trecerea peste Dunare sau s-o atace in muntenia, dar avand o
oaste mult inferioara ca numar a renuntat la un asemenea pla. Potrivit
obiceiului oamenilor pamantului, romanii au distrus totul in calea oastei
invadatoare, in special asezarile, rezervele alimentare si furajele, iar
animalele au fost duse in tara de Sus, sau la munte.
Urmand drumul obi |