|
Arta greaca
Arta si arhitectura greaca, picturile, cladirile si artele decorative
s-au dezvoltat in Grecia antica intre1050 si 31 IH. Printre cele mai
cunoscute monumente ale artei grecesti sunt templele din piatra, statuile
cu figuri umane si vasele pictate.
Templele
Templele din piatra construite in cinstea unor zei sau zeite erau
cladirile cele mai reprezentative ale arhitecturii grecesti. Construite in
perioadele arhaica si clasica, elementele unui templu grecesc erau
remarcabil de simple. Ele prezentau o structura interioara in forma de
dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de "cella", inconjurata de coloane si
impodobite cu un acoperis inaltat, in panta. Statuile de cult stateau de
obicei in spatele acestei sali. Majoritatea templelor aveau fata indreptata
spre est. Templul lui Hephaistos este un exemplu de templu care a rezistat
pana in zilele noastre.
Marile realizari ale arhitecturii grecesti nu s-au datorat doar
cunostintelor tehnice ci ele au rezultat dintr-un simt deosebit al
proportiilor si o constientizare acuta, vizuala; un exemplu caracteristic
era obiceiul grecesc de a-si decora coloanele astfel incat sa fie usor
bombate la mijloc, ceea ce compensa iluzia de concavitate(curbura spre
interior) data de o coloana perfect verticala atunci cand era privita de la
distanta.
Primele temple monumentale din piatra au fost construite in secolul 7
IH si exista posibilitatea ca acestea sa fi aparut ca o replica a
cladirilor din Egipt.
Grecii antici au dezvoltat trei stiluri (ordine) majore de
arhitectura, stiluri care au influentat aspectele fatadelor templelor.
Diferentele de detalii de pe coloane si ariile de deasupra lor
defineau stilul arhitectural din care proveneau .
Ordinul Doric este cel mai simplu si cel mai vechi ordin. Ordinele
Ionic si Corintian au adaugat o baza coloanelor si au detaliat capitelurile
coloanelor. Antablamentul (spatiul de deasupra coloanelor) difera
deasemenea de la un ordin la altul.
Indiferent carui ordin apartineau fatada unui templu era alcatuita
din trei parti: treptele, coloanele si antablamentul. Fiecare din aceste
parti avea la randul ei trei parti. Existau trei trepte care conduceau la
templu iar cea mai de sus purta denumirea de stylobate. Fiecare coloana era
definita prin baza un stalp si capitel. Antablamentul avea in componenta o
arhitrava(grinda care se sprijina pe coloane), o friza, ce corespundea
grinzilor ce sustineau tavanul si o cornisa.
Stilul doric era cel mai simplu si mai sobru. Coloanele dorice nu
aveau baza sprijinindu-se direct pe ultima treapta. Capitelurile dorice
erau alcatuite dintr-un element numit echinus (de forma unei pernute) si un
dreptunghi orizontal numit abacus care sustinea incarcarea cladirii de
deasupra.
Cel mai vechi templu doric este templul lui Hera din Olympia. Initial
templele aveau 6 coloane in partea din fata si cea din spate si cate 16 pe
fiecare parte. Aceasta ducea la un raport lungime/latime d |