|
Primele arme de foc erau nesigure , incarcarea lor dura mult si
adesea explodau pe neasteptate. Armele de foc moderne sunt sigure si de
mare precizie, iar armele automate pot sa traga mai multe focuri pe
secunda dintr-o singura teava.
Explozibilul pe care-l cunoastem sub numele de praf de pusca a fost
inventat de chinezi inca din anul 1045. Era folosit de ei la focurile de
artificii.
Praful de pusca a ajuns in Europa in anul 1200,si, in scurt timp a
dus la aparitia armelor de foc.
Primele modele. Una dintre primele ilustratii reprezentand o arma de
foc a fost gasita pe un document prezentzt regelui Eduaaard al III-lea al
Angliei in 1326. Avea forma unei vaze puse pe o mesa si se declansa prin
aplicarea unei tije incinse in foc pentru aprinderea prafului. Proictilul
era o sageata cu patru capete. In alte locuri modelele erau mai avansate,
astfel un document emis la Florenta, Italia, tot in 1326, amintea de tunuri
metalice care trageau cu gloante de fier.
Armele mici de mana s-au dezvoltat la sfarsitul anilor 1300. Primele
modele , confectionate dinfier sau din bronz , erau lungi de aproximativ
30 cm. Si erau montate pe un bat lung. Arma se tinea intr-o mana , batul
fiind strans sub brat pentru a fixa arma.In cealalta mana se tinea un
fitil de aprindere dintr-o bucata de sfoara tratata cu azotat de potasiu.
Cu acesta se aprindea praful de pusca printr-o gaura mica numita gaura de
aprindere. Explozia rezultzta impingea o bila metalica pe o teava.
Flinta. Era incomod si uneori imposibil sa porti un fiil aprins,
astfel ca la sfarsitul anilor 1400 a fost dezvoltat un mecanism simplu de
aprindere . O parghie in forma literei S , numita serpentina, era pivotata
pe o parte a armei. Un fitil aprins era prins de varful parghiei. Prin
miscarea partii de jos a parghiei , fitilul era coborat pe o mica scobitura
care continea putin praf de pusca. Acest "praf de detonare" aprindea
incarcatura principala din arma.
Urmatorul progres afost introducerea unui tragaci pentru pentru
actionarea intr-un mod mai convenabil a serpentinei.Fitilul era blocat in
pozitie pana cand se apasa pe tragaci. Acest mecanism a fost numit flinta.
Unul dintre dezavantajele flintei era faptul ca ploaia stingea
fitilul, sau umezea pulberea din scobitura, impiedicand aprinderea ei.
Uneori vantul sufla pulberea . De asemenea exista pericolul ca o scanteie
de la fitil sa aprinda pulberea accidental.
Flintele erau tinute cu ambele maini si aveau un pat care era apasat
pe umar pentru mentinerea in pozitie corespunzatore a armei.
Pusca cu inchizator. Primele pistoale au aparut o data cu
introducerea mecanismului cu inchizator, care nu necesita fitil
aprins.Apasarea pe tragaci facea ca marginea aspra a unei roti de otel sa
se invarta pe o bucata de pirita (slfura de fier) si |