|
Incepand cu secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a trecut printr-o transformare progresiva feudala centrata pe proprietatea asupra pamantului, o forta in era industriala ce lua nastere.
In 1750 Marea Britanie era deja o putere maritima si comerciala importanta, dar majoritatea populatiei traia inca din agricultura. Activitatile industriale, precum mineritul si prelucrarea fierului, se desfasurau la o scara relativ redusa, iar Londra era singurul oras cu ade-varat mare. De-a lungul secolelor schimbarea era atat de lenta, incat ramanea aproape neobser-vata. Majoritatea oamenilor considerau ca viata lor face parte dintr-o ordine traditionala fireasca si nu realizau ca sub ochii lor lua nastere o noua etapa a istoriei.
Schimbari revolutionare
Aceasta perioada din istoria Angliei este cunoscuta ca „revolutie industriala”, cu toate ca procesul de transformare a implicat progrese in domenii diferite; multe dintre ele nu aveau nimic in comun cu procesele industriale, dar actionau convergent asupra economiei, pro-ducand efecte atat de spectaculoase incat puteau fi considerate revolutionare. O serie de inventii si descoperiri au transformat producerea textilelor si prelucrarea metalelor in industrii recunos-cute pe plan mondial. Noi surse de energie – mai ales motorul cu aburi – au fost valorificate. Exploatarea carbunilor a fost „combustibilul” acestei revolutii, iar cresterea numarului populatiei a asigurat forta de munca necesara si o piata pentru bunurile produse de industrie.
O revolutie rapida a mijloacelor de transport a dus la scaderea costurilor de tran-sport a materiilor prime si produselor finite; de asemenea, „revolutia agriculturii” a pus capat fricii de foamete si a devenit posibila sustinerea unei populatii in crestere.
Modificari spectaculoase au avut loc in productia de textile, datorita unor noi utilaje. „Suveica zburatoare” a lui John Kay (1733) a facut procesul de tesere mai rapid, iar „spinning jenny” (1767), roata de tors creata de James Hargreaves, a imbunatatit procesul de tors.
Acestor inventii le-au urmat sistemul lui Arkwright (1769) de mentinere a umidi-tatii in procesul de fabricatie; in actionare se foloseau caii, apa, sau forta aburilor. Razboiul de tesut electric inventat de Edmund Cartwright (1785) a dezvoltat procesul de tesere.
In curand producerea textilelor, o activitate domestica, de mici proportii pana atunci (oamenii teseau si torceau in casele lor), a fost concentrata in mari fabrici, modificand radical modul de viata al muncitorilor. Productia de masa a insemnat ieftinirea textilelor, cu im-pact dramatic asupra industriei. Lana fusese cel mai important produs de export la Marii Britanii; acum insa bumbacul castigase teren, profitand de cererea imensa de imbracaminte usoara si raco-roasa necesara in zonele toride ale Africii si Asiei. In sudul districtului Lancashire s-au inmultit filaturile (fabrici uriase unde munceau femeile tesand fire, unde aerul fiind umed si imbacsit a cauzat diferite boli si deformatii) mohorate ale oraselor bumbacului. Manchaster si Liverpool devenisera instarite datorita comertului cu bumbac, iar vanzarile in strainatate aduceau venituri imense Angliei – reprezentand la un moment dat jumatate din exportul tarii.
Primele manufacturi textile foloseau energie hidraulica, gratuita dar nesigura, deoarece o seceta putea duce la incetarea lucrului. Folosirea motoarelor cu aburi pentru atio-narea utilajelor a fost un pas decisiv pentru producerea textilelor, dar si pentru intreaga industrie.
Motoarele cu aburi erau folosite inca din secolul al XVII-lea, dar implicau cheltu-ieli de functionare mari. In 1769, James Watt, un inginer de origine scotiana, a creat in conden-sator capabil sa mentina constanta temperatura in cilindrul principal. Aceasta descoperire era ex-trem de importanta. In 1774, Watt s-a asociat cu Mathew Boulton si au inceput sa produca moto-are cu aburi la fabrica Soho din Birmingham. Efectul asupra industriei britanice poate fi dedus din faimoasa fraza a lui Boulton „Eu vand aici ce intreaga lume isi doreste sa aiba – putere!”
|