|
Orice model de comunicare este, în acela?i timp, un model de transla?ie, de transfer de semnifica?ii. Fiecare persoan? recurge, deliberat sau datorit? unor deprinderi nemijlocite, la dou? surse de aprovizionare lingvistic?: limbajul curent, corespunz?tor nivelului s?u de instruire ?i un tezaur de limb? personal - parte indisolubil? a subcon?tientului, a amintirilor ?i a ansamblului unic, specific identit??ii somatice ?i psihologice a individului. Fiecare act de comunicare are un substrat personal ce modific? defini?iile - muta?iile semantice curente din limbajul public. Conceptul de limbaj normal sau standard este o fic?iune statistic?; de aceea, limba unei comunit??i, oricât de uniform? ar fi configura?ia sa social?, este o totalitate inepuizbabil? ?i multipl? de atomi lingvistici, de sensuri personale definitiv ireductibile. Vorbim pentru a comunica, dar ?i pentru a ascunde, a l?sa unele lucruri nerostite. Capacitatea fiin?ei umane de a min?i are o palet? larg?, de la t?cere pân? la minciuna sfruntat?.
Modelul de comunicare "emi??tor-receptor", care reprezint? orice proces somiotic ?i semiontic, este ontologic echivalent cu modelul "limb?-surs?, canal de transmitere, limb?-receptoare". În etapele procesului de comunicare exist? opera?ii de descifrare interpretativ?, func?ii de codificare-decodificare sau sinaps?. În interiorul unei limbi sau între mai multe limbi, comunicarea uman? este echivalent? cu traducerea, iar un studiu al traducerii este un studiu al limbii. Faptul c? zeci de mii de limbi diferite, reciproc incomprehensibile, s-au vorbit ?i se vorbesc pe mica noastr? planet? este o expresie gr?itoare a enigmei profunde a individualiz?rii umane, a dozelor biogenetice ?i biosociale care confirm? c? nu exist? dou? fiin?e umane identice. Limbajul este o selec?ie evolutiv?, avantajoas?, dar în acela?i timp, reduc?tor, limitativ al spectrului mai larg de posibilit??i semiotice.
Referindu-se la posibilul transfer al conceptelor filozofice chineze în englez?, I.A.Richards remarca: "Avem de-a face, în acest caz, cu ceea ce ar putea fi posibil cel mai complex tip de eveniment ce a avut loc în evolu?ia universului. Trecerea de la limbajul natural la cel formal nu rezolv? problema, dar o transfer? din planul ontic în cel tehnic, logico- matematic".
Faptul c? sate aflate la câ?iva kilometri dep?rtare, nedesp?r?ite prin ape sau în?l?imi ce ar constitui bariere, folosesc limbi ininteligibile face neoperant? schema darwinian? a unei evolu?ii ?i ramifica?ii dup? caracterul propriu ?i economia demonstrabil? a mecanismului de adaptare. De asemenea, nu dispunem de criterii care s? ierarhizeze limbile sau de o baz? solid? pentru a dovedi c? limbile au disp?rut datorit? mijloacelor gramaticale s?race; dimpotriv?, unele din limbile moarte se afl? printre splendorile indiscutabile ale inteligen?ei umane.
Varietatea faunei ?i florei nu reprezint? o întâmplare sau irosire, ea este un factor nemijlocit al dinamicii cre?terii evolutive, al poleniz?rii încruci?ate ?i selec?iei competitive; din acest unghi, corelat cu sfera posibilit??ilor ecologice, sporirea speciilor este rentabil?.
Departe de a fi rentabile ?i demonstrabil avantajoase, num?rul ?i varietatea foarte mare de idiomuri umane, împreun? cu realitatea unei incomprehensibilit??i reciproce, constituie un obstacol serios în calea progresului speciei.
Numeroase culturi ?i comunit??i au disp?rut din istorie pentru c? limbajul lor specific nu permitea comunicarea cu principalele curente de for?? intelectual? ?i politic?. Nu de pu?ine ori, deosebirile lingvistice ?i incapacitatea exasperant? a oamenilor de a se în?elege unii cu al?ii au generat resentimente ?i dispre? reciproc.
Putem concluziona c? limbile au fost, de-a lungul istoriei omenirii, zone de t?cere pentru al?i oameni ?i limite de separare.
Toate civiliza?iile au versiunile lor despre Babel, mitologia lor privind împr??tierea ini?ial? a limbilor. Exist? dou? încerc?ri fundamentale de a rezolva metaforic problema. Gre?eala ini?ial?, eliberarea accidental? a haosului lingvistic, în maniera cutiei Pandorei sau, mai obi?nuit, condi?ia limbajului omenesc, incapacitatea de a comunica prin nici un canal constituie o pedeaps?. Un turn nebunesc a fost în?l?at spre stele. Titanii s-au luptat cu s?lb?ticie între ei ?i din r?m??i?ele lor au ap?rut fragmentele separate ale limbajului; tr?gând cu urechea la taifasul zeilor, omul muritor a fost l?sat n?uc ?i a uitat complet limba sa matern? universal?.
Leibnitz ?i J.G.Hamann afirm? c? esen?a omului este legat? de limb?; misterul limbajului caracterizeaz? esen?a sa, pozi?ia sa intermediar? în succesiunea ce se întinde de la materia neînsufle?it? la ordinul superior al crea?iei. Limba este material? prin faptul c? necesit? ac?iunea mu?chilor ?i a coardelor vocale, dar ea este, în acela?i timp, nepalpabil? ?i, datorit? înregistr?rii ?i amintirii, atemporal?, de?i ac?ioneaz? într-un flux temporal.
Limba Arhitectului Universal, limba paradisului Ur-Sprache a fost în concordan?? cu realitatea ca nici o alt? limb? dup? Babel. Cuvintele ?i obiectele s-au potrivit, existând o trasare complet? a limbii pe
|