|
1. Chestiuni preliminarii
Invarian?ii reprezint? rezultatul ac?iunii legii simetriei universale, conform c?reia partea simetric? a fenomenelor se conserv?, ea reprezentând perenitatea, stabilitatea, istoria transmisibil?.
Parametrul pe care termodinamicienii l-au numit entropie (introdus de Clausius în 1865), va deveni prin Norbert Wiener, ?tefan Odobleja, Claude Shannon un invariant universal ce unific? energia ?i informa?ia, devenind criteriu de m?surare a gradului de incertitudine a oric?rui sistem.
Din perspectiva dialecticii informa?ionale, lumea în care tr?im are un început, o origine care a con?inut programul (ciclurile trecute se înscriu informa?ional în ciclul urm?tor), care include sensul ?i finalitatea evolu?iei, a?a cum oul con?ine caracteristicile fiin?ei viitoare. Astfel, am putea vorbi deci despre o ereditare cosmic?, despre o perpetuare a caracteristicilor generale ?i specifice. Viitorul ?i trecutul sunt într-o coresponden?? biunivoc?, într-o rela?ie de dependen?? prin care viitorul este modificat de trecut, iar trecutul este determinat de viitor.
Cu cât p?trundem în macro ?i microunivers, ne apropiem de momentul Marii Explozii: trecutul ?i viitorul, spa?iul ?i timpul se întrep?trund, formând un continuum spa?io-temporal-gravitic. Din acest unghi de vedere, hazardul nu exist?; exist? numai întâmplarea care reprezint? forma poten?ial? a realit??ii, mul?imea posibilit??ilor, iar inteligen?a nu mai este un eveniment întâmpl?tor, ci unul programat. Admi?ând c? istoria unui ciclu universal se esen?ializeaz? în programul urm?torului ciclu, devine valid? existen?a inteligen?ei superioare, multidimensionale care nu poate fi atins? cu mijloacele existente într-un spa?iu cu un num?r mai mic de dimensiuni. În aceast? perspectiv?, religia este o amintire, nicidecum un rezultat imperfect al nevoii de cunoa?tere.
|