|
Circuite elementare de prelucrare a impulsurilor
Rezultatele masuratorilor :
Montajul a fost alimentat cu E=4V, constanta de timp este ?=10^-4 sec, iar
experientele s-au facut pentru trei valori ale duratei si perioadei
impulsurilor:
a) T1=T2=100?sec -> 5kHz
b) T1=T2=10?sec -> 50kHz
c) T1=T2=1 msec -> 500Hz
Pentru aceste trei valori s-au calculat urmatoarele marimi ce
caracterizeaza formele de unda in conformitate cu diagramele de pe pagina
anterioara:
a) V1=V3=2.18V si V2=V4=0.8V
b) V1=2V, V2=2V si ?V=0.4V
c) V0max=4.3V si t1=2.3?=230?sec.
Se realizeaza circuitul RC ideal si se trateaza ca un circuit de derivare.
In cele trei cazuri considerate se obtin urmatoarele valori:
a) V1=3.7V, V2=1.9V, V3=2.4V, V4=0.5V
b) V1=3V, V2=1,2V, ?V=0.2V
c) V0max=4.3V, t1=300?sec.
La circuitul de derivare considerat se atasaza o capacitate parazita de 1nF
in paralel cu rezistenta R si se obtin urmatoarele rezultate:
a) ?V=0.2V
b) V1=3.9V, V2=1.5V, V3=2.5V, V4=1.1V
c) t1=300?sec.
La circuitul anterior se introduce si o rezistenta perturbatoare
(considerata ca fiind a generatorului de semnal), ajungandu-se in situatia
alaturata, unde se obtin valorile:
a) t+=t-=2?sec
b) V1=2.5V, V2=1.4V, V3=2.2V, V4=1V
c) V0max=3.8V, t1=250?sec.
Se experimenteaza in continuare divizorul de impulsuri, considerand trei
valori pentru condensatorul C1 din schema de principiu (43, 100 si 222 pF).
La intrare se aplica semanle dreptunghiulare cu E=4V si cu perioada
suficient de mare fata de constanta de timp a circuitului.
Amplitudinile semanlului obtinut sunt:
a) C1=43pF -> 200mV
b) C1=222pF-> 200mV
c) C1=100pF-> 200mV
Se observa ca amplitudinea semnalului (la palier) nu depinde de capacitati,
asa cum precizeaza de fapt si formula teoretica v0=R2/(R1+R2)*E cand t>>?.
In cazul cand aceasta conditie nu este indeplinita, se observa o
supracrestere foarte scurta de 300mV in cazul b) si de 150mV in cazul c),
iar in cazul a) se observa o "subcrestere" prezenta sub palier.
Circuitul de axare prezentat in prima parte a lucrarii a decalat in jos
semnalul cu 1.3V.
4. Concluzii:
- Referitor la diferentele destul de mari obtinute intre valorile calculate
si cele masurate, acestea se pot explica in primul rand prin faptul ca in
cadrul circuitului nu s-a folosit o rezistenta de 10k? asa cum prevedea
teoria experimentului ci de 12k?; la aceasta se adauga si erorile
inevitabile de citire a valorilor pe ecranul osciloscopului.
- In cazul adaugarii unei capacitati parazite in paralel cu rezistenta unui
circuit de derivare, forma de unda se pastreaza, mici diferente aparand
doar in cazul cand constanta de timp a circuitului este comparabila cu
durata impulsurilor aplicate (pantele apar mai accentuate).
- Daca rezistenta generatorului nu poate fi neglijata in cazul unui circuit
de derivare, ea se simte in forma de unda de la iesire, deoarece modifica
(in cazul T1>>?) amplitudinea semnalului (in cazul nos |