|
Activarea de origine sinuzala, ritmul sinuzal, ritmul de baza al inimii si
frecventa ritmului cardiac.
In mod normal, stimulul sau excitatia care activeaza
inima, ia nastere intr-un focar din nodul sinuzal. Dupa ce a fost
elaborat de celulele automate ale nodului sinuzal, stimulul se propaga
prin atrii, strabate sistemul jonctional (nodul A-V, fasciculul His si
diviziunule sale ) si se distribuie apoi la cei doi
ventriculi, prin reteaua specifica a acestora. Sensul de propagare al
excitatiei, se numeste "anterograd" sau " descendent ".
Orice conducere a excitatiei care s-ar face (chiar numai intr-o
portiune oarecare din inima) in sens opus se numeste "retrograd" sau
"ascendent" .
In cazul ritmului sinuzal, pe electrocardiograma se constata
ca fiecare revolutie cardiaca incepe cu o unda P.. Prin ritm de baza
al inimii se intelege acel ritm care domina activitatea inimii pe un traseu
electric , cel putin in momentul inregistrarii , sau pe o anumita
portiune a traseului electric.
In mod normal, ritmul de baza al inimii este de origine
sinuzala (ritm sinuzal). In unele cazuri, ritmul de baza poate fi
si de alta natura, asa cum se observa in cazul tahicardiilor
paroxistice, al ritmurilor zise de "inlocuire" sau al flutterului sau
fibrilatiei atriale. Ritmul de baza poate fi regulat sau neregulat. Cand
ritmul este regulat (ca in cazul ritmului sinuzal), durata
revolutiilor cardiace este aceeasi tot timpul. Cand ritmul este
neregulat - ca-n cazul fibrilatiei atriale, - exista o inegalitate
exprimata si nesistematizata a duratei revolutiilor cardiace. Ritmul
sinuzal este cea mai frecventa forma de ritm de baza al inimii .
Frecventa ritmului cardiac de baza sau a ritmurilor care-l inlocuiesc - in
unele cazuri- se apreciaza in functie de durata medie a unei revolutii
cardiace (sistola +diastola ). Durata unui interval intersistolic atrial
- a unei revolutii atriale-, se apreciaza prin durata interalului P-P. -
masurat intre inceputul sau varful a doua unde P succesive. Durata
unui interval intersistolic ventricular - a unei revolutii ventriculare -
se apreciaza prin durata intervalului R-R -masurat intre
varfurile undelor R din doua complexe QRS succesive. Daca nu exista nici
o anomalie a conducerii A-V, durata intervalului P-P, este perfect
egala cu durata intervaluklui R-R, intervalul P-R fiind constant t.
In mod conventional si pentru o exprimare mai
concisa se noteaza cu X durata medie a unui ciclu cardia al ritmului de
baza. Frecventa pe minut se calculeaza prin formula : F= 6ooo/x, in care x
este durata medie a ciclului cardiac exprimata in sutimi de secunda. De
exemplu, daca x, respectiv intervalul P-P, sau intervalul R-R este de
0,80 s, atunci frecventa cardiaca este de 6000:80, adica de 75 de batai
pe minut. In ca |