|
Triunghiul Bermudelor mai este cunoscut ?i sub forma de Triunghiul Diavolului ?i se întinde pe o suprafa?? de 3.900.000 de km2, între Bermude, Puerto Rico ?i coasta Floridei.
Legenda Triunghiului Bermudelor s-a n?scut în urma coresponden?ei trimis? la 16 septembrie, 1950, agen?iei „Associated Press” de c?tre reporterul E.W.Jones în cadrul c?reia semnala ceea ce el considera dispar?ia misterioas? a unor nave ?i avioane în „Iadul celor pierdu?i”, denumire dat? de Jones. Doi ani mai târziu George Sand relata în revista Fate despre „O serie de dispari?ii misterioase marine, care nu au l?sat urme ?i care s-au petrecut în ultimii ani” în acest loc misterios.
În cartea sa editat? în 1955, intitulat? O întâmplare cu OZN-uri M.Jessup a reluat câteva din aceste relat?ri, sugerând c? for?e extraterestre au provocat incidentele, p?rere împ?rt??it? de Donald Keyhoe(Conspira?ia farfuriilor zburatoare- 1955) ?i de Frank Edwards(Mai stranie decât ?tiin?a- 1959). Îns? sintagma ce avea s? se bucure de cea mai larg? popularitate a fost aceea folosit? de Vincent Gaddis când ?i-a publicat articolul intitulat Triunghiul mortal al Bermudelor pe care anul urm?tor l-a inclus în cartea sa Orizonturi invizibile.Curând,aproape toate c?r?ile populare care tratau „mistere adev?rate”, cuprindeau sec?iuni cu privire la Triunghiul Bermudelor. Ivan Sanderson, autorul volumului Reziden?ii invizibili (1970), a citat-o ca dovad? a unei civiliza?ii subacvatice inteligente ?i cu tehnologie avansat?, care, pe lâng? alte mistere, era r?spunz?toare ?i pentru OZN-uri.
Prima lucrare dedicat? nemijlocit acestui subiect a fost cartea publicat? de John Spencer, intitulat? T?râmul celor pierdu?i (1973), care a fost republicat? de editura Bantam în tiraj de mas? ?i s-a bucurat de unimens succes. Un film artistico-documentar (Triunghiul diavolului) a stârnit un nou val de interes popular asupra subiectului. Febra pentru Triunghiul Bermudelor a atins apogeul în 1974 o dat? cu publicarea c?r?ii cu acela?i nume, un
|