|
[pic]
Din varietatea de roci existente pe suprafata Pamantului, una iese, cu
certitudine, in evidenta prin originalitatea si spectaculozitatea
peisajelor pe care le creaza ; o roca ce are foarte multa personalitate,
dar si nenumarate ciudatenii :calcarul. Este este singura roca pentru care
al carei relief s-a creat un termen special -relieful carstic- si careia i
s-au dedicat doua discipline stintifice : carstologia-care studiaza
exocarstul (formele de suprafata)- si speologia - care se ocupa de
endocarst (formele subterane).
Ce-ati zice de o calatorie imaginara intr-o zona carstica ?
Suntem undeva in Muntii Apuseni, cea mai reprezentativa zona
calcaroasa de la noi din tara. Cu rucsacul in spate, urcam in lungul unei
vai. Apele curg linistite printre bolovani. In lateral, padurea
acopera coastele versantilor.
Deodata insa decorul se schimba. Printr-o adevarata "poarta" din
piatra ne facem intrarea intr-o alta lume . Din apa, tasnesc spre inaltul
cerului pereti verticali de stanca.
Deasupra, la cativa metri, abia mai distingem o fasie de lumina. Poteca a
disparut si, pentru a merge mai departe, sarim din piatra in piatra ;
uneori, pentru ca nu avem incotro, trebuie sa o luam direct prin apa rece.
Foarte des, suspendate la diverse inaltimi, gaurile negre ale unor pesteri
ne fac sa visam la lume tainica a adincurilor. Am intrat intr-un sector de
chei. Dupa cateva sute de metri, pe stanga, abruptul se mai domoleste si de
sub niste bolovani tasneste un suvoi puternic de apa. Este un izbuc, un
izvor carstic. De la izbuc in sus, distingem urmele unei albii secate.
Urcand pe aceasta, cu putin efort, ajungem pe omica creasta, unde decorul
ce ni se infatiseaza ne poate contraria, dar in acelasi timp ne poate
starni curiozitatea : covorul de iarba este punctat pe intinse suprafete de
lapizuri-forme rezultate ca urmare a eroziunii calcarului de catre apele de
siroire. De diferite dimensiuni, mai frecvent de ordinul zecilor de
centrimetri, acestea pot fi : rotunjite, ascutite, cavernoase, de tipul
rigolelor sau canelurilor etc.
Fundul depresiunii ce se vede in fata este ciuruit de palnii, avand
un contur mai mult sau mai putin circular ; totul arata ca dupa
bombardament. Aceste excavatiuni se numesc doline si sunt formele carstice
cele mai frecvente. Avand diametre ce se inscriu intre cativa meri si peste
un kilometru s iadancimi de pana la 100 de metri, ele se grupeaza, formand
campuri de doline.
De undeva, din lateral, apare un curs de apa ;un firicel firav, ce
descrie cateva meandre. Urmarind paraiasul, in scurt timp ajungem la un
perete de stanca. La baza acestuia, inghitita de pamant apa dispare intr-un
ponor.
Apa si roca
In zonele calcaroase putem intalni multe alte forme ale reliefului
exocarstic : pereti verticali, piloni si turnuri, creste calcaroase,
martori de eroziune, diverse tipuri de vai etc. Toate acestea sunt
influent |