|
Are via??, dar nu poate cuvânta, c?ldura îi str?punge fiecare particul? a corpului, îns? el nu poate iubi, de?i noi îl ador?m; în gigantitatea sa pare atât de mic când îl privim, dar fâr? el, noi, oamenii nu am exista.
O porunc? ?i s-a f?cut lumin?; mii de s?ge?i luminoase au str?puns p?mântul umed ?i rece…dintr-o dat? o lume nou? se n??tea; atâta mi?care, atâta energie, piloni de aburi se în?l?au spre cer din sufletul amor?it al oceanelor, o agita?ie continu? inunda peisajul care sub privirile “ocrotitorului” prindea sens ?i form?.
Oare noi ne-am n?scut din haos sau din dragoste? În fiecare zi privim cerul f?r? s? ne minun?m de frumuse?ea acestuia ?i oare nu sim?im c? exist? ceva suprem ce treze?te în inimile noastre pofta de via??? Soarele este r?spunsul la o întrebare esen?ial?:”F?r? ce nu am putea tr?i?”
Cu miliarde de ani în urm? infinitul scria o poveste: cea a dorin?ei de a exista! Elemente ale inexistentului s-au contopit pentru a crea, la început era o nebuloas? care mai apoi a devenit o sfer? incandescent? ce se tot m?rea. Au mai ap?rut fiii ?i fiicele acestui gigant care nu înceta în a lua propor?ii ?i din iubire sau ne?tiin?? a ap?rut lumea.
Nu am ?tiut s? men?inem echilibrul în natur?, deoarece acum din cauza zgomotelor produse de utilaje ?i a rutinei nu mai putem auzi strig?tul disperat al p?mântului care cere o schimbare. Am utilizat la maxim resursele de subsol ale Terrei, reprezentate de combustibilii fosili, care se regenereaz? mult prea greu.
Dac? am ?ti într-adev?r cum s? folosim energia solar? nu ar mai fi nevoie s? ne r?nim cea de-a doua “mam?”, P?mântul. Cu fiecare extrac?ie de petrol, c?rbuni etc oamenii r?nesc fiin?a prin ale c?rei vene curge ap? ?i în al c?rei suflet focul se înal?a mistuitor, dar pa?nic; ne-ar putea distruge cu o suflare, dar în schimb ne protejeaz? ?i ne hr?ne?te,Terra.
Este timpul s? înv???m ce înseamn? respectul, p?mântul are nevoie de ajutorul nostru, doar noi am putea s?-i
|