|
Pamintul si Luna
Luna este cel mai apropiat corp ceresc fata de Pamint, situinduse in medie
la 385000 km de acesta. Intr-o luna calindaristica Luna pare a-si modifica
forma, de la cea de secera pina la cea de cerc plin si inapoi. Luna nu
emite lumina si modificarile aparente de forma se datoreaza faptului ca in
timpul rotirii in jurul Pamintului se poate observa doar partea iluminata
de Soare. Modificarile successive de forma ale Lunii se numesc faze, si ele
se repeat la fiecare 29,5 zile.
Avem cele mai multe informatii despre Luna in comparatie cu orice alt
corp ceresc deoarece oamenii au pasit pe ea si au explorat-o. Acestea au
fost astronautii de pe Apollo care au vizitat de sase ori luna; intre iulie
1969 si decembrie 1972, in cea mai mare aventura realizata vreodata de
umanitate.
O planeta dubla
In comparatie cu planeta-mama, Luna este un satelit mare. Diametrul
acesteia, de 3476 km, este mai mult de un sfert din diametrul Pamintului (
12756 km ). Majoritatea satelitilor sistemului nostru solar sunt mici in
comparatie cu planeta-mama. De exemplu, Ganymede, cel mai mare satelit al
planetei Jupiter, este mai mic decit douazeci si cincea parte a planetei.
Din aceasta cauza multi astronomi considera ca Pamintul si Luna ar
trebui private ca un system planetar dublu. Intr-adevar, Luna este la fel
de mare cin jumatate din Pluto, cea maiindepartata planeta, si nu cu mult
mai mica decit Mercur. Masa Lunii este ceva mai mica de 1:18 din masa
Pamintului. Forta ei gravitationala este si ea mai mica, doar o sesime din
cea a Pamintului. Cu toate acestea, forta gravitationala a Lunii afecteaza
Pamintul. Aceasta atrage apele din mari si oceane, dind nastere fenomenului
de maree. Fluxul apare atunci cind Luna este in ascensiune, fluxurile
-1-
aparind pe ambele parti ale pamintului.
Interiorul
Pamintul si Luna sint asemanatoare ca structura. Ca si celelalte planete
invecinate, Mercur, Venus sau Marte, sunt alcatuite din roca. Au o
structura stratificata: un miez bogat in fier in interior, acoperita cu o
manta semi-lichida de roca. La suprafata este o scoarta de roca solida mai
usoara.
Scoarta selenara este mai densa decit cea a pamintului care sub
suprafata oceanelor are o grosime de doar 10 km: mantaua Lunii pare sa fie
rigida si compacta pe toata grosimea ei in vreme ce partea superioara a
mantalei terestre este usor elastica, ceea ce inseamna ca poate curge.
Curind, duce cu ea crusta solida, process numit deplasare a placilor
tectonice.
Scoarta Pamintului nu se deplaseaza ca un tot, ea se divide in
aproximativ 15 fragmente, sau placi, care se deplaseaza in directii
diferite. Studierea tectonicii placilor este astazi unul dintre cele mai
importante domenii ale geologiei ( studierea Pamintului ).
Miscarile tectonice ale placilor dau nastere si altor fenomene. Cind o
placa se loveste de cealalalta, relef |