|
OMUL SI PESTERA
Problema raportului dintre om si mediul sau de viata este la moda. De
cand s-a vazut cat de precar este acest raport si cat de grave sint
consecintele pe care le antreneaza deteriorarea lui,mediul a fost desfacut
in componentele sale, fiecare fiind supus unei minutioase analize.
Pesterile, elment componental mediului geografic, constitue o entitate bine
definita, bucurandu-se din cele mai vechi timpuri de atentia omului. Daca
adaugam indiscutabila vraja pe care o exercita prin insolitul peisajelor si
mirajul necunoscutului, este usor de vazut ca analiza acestui raport
reprezinta o tema de meditatie, generoasa si inedita. O astfel de meditatie
este referatul de fata, care incearca sa surprinda, in toate articulatiile
ei, relatia ce a legat pe om de lumea subterana a pesterilor.
Carst-ul este ansamblul formelor de relief ce apar pe rocile usor
dizolvabile (sare, calcare, gips), la suprafata terenului (exacarst) si in
subteran (endocarst); procesele care dau nastere carstului sunt:
dizolvarea , precipitarea chimicas si eroziunea: cele mai tipice forme
carstice apar pe calcare. Stadiile de evolutie ale carstului sunt:
merocarstul, carstul de tradite si holocarstul; se adauga carstul fosil,
clastocarstul sau pseudocarstul; carstul tropical - cu forma de turnuri;
kegelkarst si vulcanul carst etc. Formele sint extrem de variate:
endocarstice (pesteri , avene, vai in trepte antitetice etc.)
Formatiunile calcaroase sint in structuri de tipuri foarte variate,
ce pot fi definite in functia de pozitia tectonica a fiecarei dintre ele si
de pozitia lor in cadrul unitatii lor respective. In functie de aceeasi
factori se pot distinge urmatoarele tipuri structurale:
1. Calcare tabulare, Prezente pe platformele prealpine care nu au mai
suferit cutari dupa depunerea calcarelor sau in unitatile post-tectonice,
unde de asemenea nu au mai fost deformate. In prima categorie intra
formatiunile carbonate din platforma moesica, iar din a doua categorie fac
parte calcarele neozoice din bazinul transilvaniei.
2. Calcarele de monoclin, apar ca fasii intercalate normal in srii
necalcaroase, prezentant inclimari variabile. Tectonizarea lor este
dependenta de evolutia ansamblului structural in care sint cuprinse. Asa,
de exemplu fasiile de calcare oolitice sarmatianul Podisului Moldovenesc
sint foarte putine tectonizate, in timp ce calcare eocene din capatul
vestic al Muntilor Rodnei, in care este sapata marea pestera Izvorul
Tausoarelor, sint puternic fisurate si fracturate.
3. Calcarele din flancuri de cute sint frecvente si prezinta o mare
varietate de structuri de detaliu si de scari de marime. Cazul cel cel mai
grandios il reprezinta indrazneata creasta a Pietrii Craiului o lama
calcaroasa unica de 18 km lungime, ce atinge in |