|
Din r?spândirea neuniform? a temperaturii ?i presiunii atmosferice pe fa?a P?mântului s-a v?zut c? centrele de presiune coborât?, atât de diferite sub raportul temperaturii ?i densit??ii aerului, tind s? se echilibreze prin leg?turi verticale ?i orizontale care dau na?tere la vânturi.
Vântul este, a?adar, mi?carea aerului de la centre ?i regiuni cu temperaturi mici ?i presiuni mari spre centre ?i regiuni cu temperaturi mari ?i presiuni mici.
De la adierile abia sim?ite ale zefirului pornit din umbra p?durilor ?i r?coarea izvoarelor, de la brizele de mare ?i de munte ce sufl? cu regularitate seara ?i diminea?a ?i pân? la furtunile ?i uraganele n?prasnice care dezr?d?cineaz? arbori, distrug recolte ?i provoac? inunda?ii – toate aceste mi?c?ri î?i au cauzele în deosebirile de presiune ?i temperatur? ale aerului atmosferic. Ceea ce difer? la aceste mi?c?ri sunt numai propor?iile ?i intensitatea lor.
Se pare c? dintre fenomenele naturii, vânturile au impresionat foarte mult pe oamenii antichit??ii. Considerându-le manifest?ri ale unor for?e supranaturale, ei încercau s? le domoleasc? furia prin sacrificii ?i rug?ciuni aduse zeit??ilor. De?i mecanismul form?rii acestor fenomene nu era cunoscut, în stadiul embrionar al ?tiin?ei acelor vremi, totu?i observarea atent? a direc?iei ?i duratei vânturilor, determinate de cerin?ele practicii, a preocupat de timpuriu pe cei vechi.
Grecii – popor de negustori ?i marinari, cunosc?tori ai unor întinse spa?ii maritime ?i continentale – aveau o imagine apropiat? de realitate în ce prive?te direc?iile vânturilor. Hesiod afirma, cu opt secole înaintea erei noastre, c? iernile aspre din Grecia se datoreaz? „vântului de nord care coboar? în rafale din Tracia”, iar Tales din Milet, fondatorul ?colii ioniene, f?cuse observa?ii asupra vânturilor, întocmind ?i un „calendar meteorologic” pentru marinari.
Legendarul Homer deosebise patru vânturi, dup? cele patru puncte cardinale din orizontul Mediteranei: Boreas, vântul rece ?i n?prasnic de miaz?noapte; Notos, vântul cald de la miaz?zi, aduc?tor de ploaie; Zefirul, vântul r?coros dinspre asfin?it, ?i Euros, vântul prielnic de la sud-est. Mai târziu, grecii au ad?ugat acestui num?r înc? patru ?i au întocmit prima roz? a vânturilor cu opt direc?ii, pe care Aristotel le-a m?rit la 12. acesta a fost primul înv??at care a încercat s? explice formarea vânturilor prin tendin?a de eliberare a aerului „închis în nori”.
În secolul al II-lea d. Hr. la Atena a fost construit un „turn al vânturilor” care se p?streaz? pân? în zilele noastre. O giruet? în form? de triton, a?ezat? în vârf,
|