|
FLAMINGUL
Iat? o pas?re ciudat?, care seam?n? oarecum cu barza, dac? n-ar avea un cioc atât de caraghios. Dup? lungimea gâtului ?i a picioarelor, flamingul s-ar înrudi cu stârcii; dar dup? forma ciocului ?i pieli?a care une?te degetele picioarelor, cu gâ?tele ?i ra?ele.
De ce are flamingul un cioc atât de caraghios? Explica?ia o afl?m privindu-l cum se hr?ne?te. Pas?rea st? cu gâtul s?u lung în jos ?i cu capul afundat în ap?. În pozi?ia aceasta ciocul este întors înapoi, nu înainte, iar partea de deasupra ciocului în atingere cu fundul apei, de pe care adun? gâng?nii ?i plante. În zona temperat? a
Lumii Vechi ?i Noi se întâlnesc ?ase specii sau forme de flamingi: european, american, chilian, andin, Lesser ?i James.
Flamingul-american (Phoenicopterus ruber ruber)? este, probabil, cel mai frumos. Penajul s?u are culori cuprinse între roz ?i ro?u închis. Extremitatea ciocului este neagr?, iar restul galben. Flamingul american tr?ie?te pe insulele Bahamas ?i Inagua, in Peninsula Yucatan ?i în Arhipeleagul Galapagos. Toate coloniile sunt migratoare, cu excep?ia celor din Galapagaos. Iarna o petrec în Cuba, Haiti, Republica Dominican? ?i pe coasta de nord a Americii de Sud, din Columbia pân? în Guiana.
Flamingul-european (Phoenicopterus ruber antiquorum)? este singura specie care tr?ie?te în Europa. Penajul nu are culoarea focului ca la cel american, ci alb-rozaliu. Extremitatea ciocului este neagr?, restul roz. Flamingul european tr?ie?te în Fran?a, Spania, India, Transcaucazia ?i în Siberia. Uneori flamingii se r?t?cesc, mai ales toamna, ajungând, accidental, ?i prin alte locuri din Europa. Trei exemplare au fost împu?cate ?i la noi în ?ar?: dou? tinere ?i un adult. Prezen?a celor trei exemplare de flamingi în ?ara noastr? este cu atât mai interesant?, cu cât ?tim c? locurile lor de cuib?rit se afl? la mii de kilometri. Pentru penajul s?u pas?rea a fost vânat? în trecut f?r? cru?are. Ast?zi este ocrotit?.
Flamingul-chilian (Phoenicopterus ruber chilensis)? este asem?n?tor celui european, dar mult mai mic. Coloritul alb?strui al picioarelor, cu încheieturile ?i labele ro?ii, este caracteristica lui cea mai distinctiv?. Penele gâtului ?i ale pieptului sunt roz, în timp ce aripile au culoarea ro?ie. Vârful ciocului s?u caraghios este negru, partea de mijloc alb-g?lbuie, iar baza roz. Tr?ie?te mai ales în preajma lagunelor s?rate ?i pe lâng? cursurile de ap?. Renumitul naturalist german Alfred Brehn, observând zborul unui stol de flamingi, spunea: „Ochiul r?mâne fixat asupra unei lungi linii de foc de o splendoare de nedescris”. Culoarea ro?ie se datoreaz? penelor ce c?ptu?esc partea de dedesubt a aripilor. Coborând la sol, culoarea se schimb?: din ro?u devine roz-alburiu, a?a cum sunt penele de deasupra.
|