|
Luna ,satelitul natural al Pamantului
Luna, satelitul natural al Pamantului, are o reprezentare foarte
personala in fenomenele naturale si umane ce se desfa-
soara pe Terra.
Pamantul si luna formeaza un sistem foarte interesant,
unic in sistemul solar si probabil rar in Univers.
Aceasta "unicitate" este prezentata in urmatoarele ele-mente:
- dimensiunile pot fi reciproc comparabile, fenomen rar
deoarece, in general, planetele sunt foarte mari comparativ cu satelitii
acestora.
- Luna este foarte strans legata de Pamant (prin ceea ce s-ar
numi "cuplaj mareic"), miscarea de rotatie a Lunii in jurul propriei axe
este egala cu perioada ei de "revolutie" in jurul Terrei (27 zile, 7 ore,
43 minute);din aceasta cauza Luna arata Pamantului o singura fata.
Un sistem relativ asemanator a fost pus recent in evi-denta in
cazul planetei Pluto care, cu satelitul ei Charon, for-
meaza o "planeta dubla".
Diametrul Lunii reprezinta 0,27 din diametrul terestru, iar
masa, 1/81 din cea a Terrei.
Din studierea rocilor lunare s-a ajuns la concluzia ca
alcatuirea chimica a Lunii este in general asemanatoare cu a Terrei. Intr-o
proportie mai mare decat cel al Pamantului, solul lunar contine unele
elemente cum ar fi aluminiul, titan, crom, uraniu. De asemenea, s-au
identificat unele minerale noi. In mod indirect, prin studierea undelor
seismice lunare,formate datorita caderii meteoritilor, s-a ajuns la
concluzia ca
interiorul Lunii este format dintr-o roca primitiva, ce se presu-pune ca ar
avea o temperatura de 800-1000 C,mult mai mica decat in interiorul Terrei.
Din analiza rocilor lunare s-a dedus ca acestea au o varsta de 3-4 miliarde
de ani, asemeni ca var-
sta celor mai vechi roci terestre.
Datorita fortei de atractie scazute (1/6 din cea terestra),
precum si a unor fenomene ce au avut loc in evolutia ei, Luna
nu are atmosfera.
Se presupune ca atmosfera lunara a fost "pierduta"de aceasta
inca de la inceputurile formarii ei; acest fapt este do-
vedit de multimea craterelor selenare, dintre care unele sunt
foarte vechi.
Este posibil ca atmosfera lunara sa fi fost atrasa de Pamant.
Relieful lunar este format din cratere, circuri, "mari" lunare,
munti si santuri tectonice. Craterele si circurile formate datorita
meteoritilor ajung pana la 200 km diametru; cele mai mici sunt de ordinul
catorva zeci de metri. De pe Pamant,
cu mijloace optice s-au detectat peste 100.000 de astfel de cra-
tere, dar numarul lor real este mult mai mare.
"Marile lunare" sunt depresiuni intinse ale scoartei, mai tinere
decat regiunile inalte, lipsite de apa. Muntii care brazdeaza Luna au
inaltimi de pana la 8.000 m si poarta nu-mele unor lanturi muntoase
terestre (Carpatus, Alpes, Apenni-
nus, Caucasus). Din craterele mari pornesc radiar falii si san-
turi tectonice care ajung pana la 2.000 km lungime.
|