|
Dorin?a omului, din toate timpurile, de a influen?a anumite fenomene ale naturii în func?ie de necesit??ile lui, nu este nou?. Ea se pierde în negura vremurilor ?i a ajuns pân? la noi doar în legende, obiceiuri, ritualuri sau dansuri.
Apari?ia ploii provoac? un sentiment tonic, care d? mul?umirea lucrului împlinit ?i siguran?a zilei de mâine printr-o recolt? bogat? pe care numai o ploaie c?zut? la timp o poate asigura. F?r? ploaie vegeta?ia se ofile?te, p?mântul se usuc? ?i crap?, iar animalele ?i oamenii su¬ferind de sete lâncezesc ?i în final mor. Iat? de ce, în comunit??ile primitive, magicienii triburilor din diferite p?r?i ale lumii, dar mai ales din regiunile aride ?i semi¬aride, acei care se obligau, pentru binele tribului, "s? asigure” c?derea ploilor la timpul potrivit erau conside¬ra?i oameni foarte importan?i. Metodele prin care ace?tia încercau s?-?i aduc? sarcina la îndeplinire se bazeaz? pe principiul magiei homeopatice sau imitative. Astfel, dac? doreau s? aduc? ploaie, simulau stropire sau imitau norii, iar dac? voiau s? o opreasc? recurgeau la imi-tarea c?ldurii sau a focului. Aceste practici ?i obiceiuri, din diferite p?r?i ale lumii sunt foarte frumos descrise în primul volum din “Creanga de aur” a cunoscutului savant englez J. G. Frazer. Din câte prezint? autorul citat, aceste practici nu sunt specifice numai popoarelor din Africa ?i Australia unde soarele este necru??tor. Ele se întâlnesc aproape la toate popoarele lumii, inclusiv la cele civili¬zate din Europa.
În aceste ritualuri î?i are, ?i la noi, originea binecu¬noscutul "dans al C?lu?arilor". Dimitrie Cantemir, de¬scrie datina cunoscut?, la noi, sub numele de "Paparud?”, ritual care se desf??ura în speran?a atragerii ploii. În alte regiuni din ?ar? practicile, de?i diferite, aveau ace¬la?i scop. O serie de descântece de venire sau de oprire a ploii, care se întâlnesc în multe variante ale folclorului românesc ?i ale altor popoare, izvor?sc din aceea?i do¬rin?? a omului de a modifica mersul normal al fenome¬ne1or naturii în folosul lui.
Uneori practicile de acest fel mergeau pân? la sacri¬ficii umane. Cu 5000 de ani în urm?, popula?ia din valea Nilului, în fiecare an în luna august, când de obicei se înregistreaz? debitele maxime, arunca în apele învolbu¬rate ale fluviului o fat? frumoas? ca ofrand? pentru li¬ni?tirea marelui Hapi, zeul care aducea apa miraculoas? ce le fertiliza terenurile.
Pe m?sura progresului civiliza?iei ?i a în?elegerii fe¬nomenelor naturii, omul, dep??ind faza ritualurilor, nu a r?mas pasiv în fa?a acestora. El a c?utat, pe m?sura puterilor ?i a tehnologiei existente, s? intervin? efectiv în circuitul apei, în primul rând pentru a ob?ine mai u?or cele necesare traiului. A?a a ajuns s?-?i p?streze ap? în gropi s?pate în p?mânt sau în lacuri mici de acu¬mulare pentru a o avea în perioadele secetoase. La noi în ?ar? este cunoscut? practica de re?inere a apei din
|