|
Insula Pastelui
Este o mica insula deluroasa triunghiulara, cu laturile de 16,18 si 24
km lungime, de origine vulcanica, despadurita, situata in Oceanul Pacific
la 27 grade sud de ecuator si la 3600 km de coasta statului Chile. Insula -
cu forma de triunghi - are 63 de mile patrate si la 1500 de picioare se
inalta un vulcan stins. La inceputul anilor '50 exploratorul norvegian Thor
Heyerdahl (faimos pentru calatoria Kon-Tiki) a popularizat ideea ca aceasta
insula, numita de catre localnici Rapa Nui, a fost locuita initial de
indieni din America de Sud, care aveau o civilizatie avansata. Cercetarile
arheologice, etnografice si lingvistice au dovedit ca nu asa stau
lucrurile. Astazi este recunoscut faptul ca locuitorii Insulei Pastelui
sunt polinezieni, veniti in jurul anului 380-400 d.Ch., probabil din
Insulele Marchize sau Insulele Societatii. La momentul sosirii lor, insula
avea foarte multe paduri, populate de multe specii de pasari tipice pentru
zona Pacificului. In timp de cateva secole, intreaga viata salbatica a
insulei a fost distrusa de modul de viata al locuitorilor ei..
Numarul initial de colonisti a fost estimat la mai putin de 100 si se
presupune ca au ajuns pe insula intamplator cu cateva barci (canoe). Din
cauza bogatiei de hrana (pasari, peste) populatia a crescut rapid dand
nastere unei culturi artistice si religioase deosebite. Din cauza cresterii
populatiei, insula si-a pierdut capacitatea de regenerare, ajungand intr-un
stadiu avansat de degradare. Se presupune ca in jurul anului 800 padurile
erau deja insuficiente. Padurile erau foarte importante pentru locuitori:
erau folosite drept combustibil, pentru constructia de case si barci de
pescuit, pentru transportarea imenselor statui de piatra. In jurul anului
1400 padurile erau in intregime taiate si solul pana atunci bogat a inceput
sa se erodeze. Populatia de pasari aproape ca disparuse. S-a ajuns astfel
la prima foamete, apoi s-a instalat canibalismul si haosul. Intre 1700 si
1864 unele statui au fost daramate si pangarite.
Insula Pastelui a fost necunoscuta europenilor pana in 1722, cand, in mod
accidental a navigat intr-acolo amiralul danez Jacob Roggeveen, in ziua de
Paste. Insula stearpa si rivalitatile dintre locuitori ar fi fost greu sa-l
faca pe amiral sa vada stralucita civilizatie care s-a dezvoltat cu secole
inainte de sosirea lui. Cele mai faimoase ramasite ale acestei culturi sunt
giganticele statui numite "moai" si masivele platforme de piatra numite
"ahu". Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in
diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din patra
vulcanului Rano Raraku. Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au
intalnit si unele de 80 de tone (numai una singura depaseste 270 de tone).
Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului
700, dar majoritatea provine din perioada 1000-1500. In functie de marimea
statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru |