|
ENIGMELE DE LA STONEHENGE
Stonehelge a fost considerat locul ritualurilor sacre si al
ceremoniiilordruidice ale vechilor populatii britanice.Revelatia
profesorului Gerald J. Hawkins, titularul catedrei de astronomie a
Universitatii din Boston si co-titular al catedrei din Harvad, este
geniala,fiind primul om de stiinta care va demonstra ca aceste uriase
pietre, cantarind multe tone, nu sunt deloc ceea ce s-a crezut, adica
ruinele unui templu.
In campia usor valurita din Salisbury, aproape de raul Avon, indragit
si de Shakespeare, se afla Stonehenge, o bizara constructie alcatuita din
uriasi monoliti asezati intr-o ordine precisa. Soarele se ridica incet pe
cer. Dimineata era limpede, aerul proaspat.Superba vreme il ispiteste pe
profesorul de astronomie Gerald J. Hawkins la o solitara plimbare in
natura. Ziua aceea de 21 iunie era considerate de catre britanici, din
vremuri imemoriale.
Ea marcheaza si astazi inceputul verii, inaugurand marile sarbatori
de Sfantul Ion ( Saint John ), celebrate cu fast de traditia
britanica.Ruinele in lumina matinala erau straniu illuminate, fapt remarcat
de Hawkins care este incitat cat de curios se reflecta razele soarelui in
pietre formand un desen de umbre si lumini pe pamant. Acest ciudat desen
amintea parka de forma unuia dintre instrumentele sale stiintifice folosite
pentru masuratori astronomice.
Alinierea monolitilor de piatra ( menhire ) era astfel gandita
incat marca rasaritul si apusul soarelui chiar la data solstitiului de vara
si de iarna.
Mai mult, arata pozitia Lunii in preajma unor asemenea evenimente
astronomice. Vechii druizi stiau, prin combinarea miscarilor a sase pietre
diferite, sa prezica evenimentele astronomice importante cu sute de ani
inante.. Despre aceste concluzii, confirmate de o riguroasa cercetare ,
profesorul Hawkins publicase inca din 1963 un articol in revista engleza,,
Nature " . Nimeni insa pana atunci nu se gandise la ipoteza care il
tulburase in acea dimineata de iunie 1974: Stonehenge era nu
numai un obiectiv astronomic ci probabil si un cosmodrom in plin neolitic!
Templul Soarelui
Hawkins isi gasea confirmata ipoteza sa intr-o relatare din scrierile
lui Diodor din Sicilia, care a trait in anii 80 - 21 i.Hr . Autor ,,
Bibliotecii Antice ", aceasta pomenea despre un minunat templu al soarelui
ca se gasea in insula Hyperboreenilor si care, la fiecare 19 ani, era
vizitat de zeul soarelui. Iata o sumara descriere a presupusului templu de
la Stonehenge in 1974.
Temelia avea un diametru de 115 metri. Marginita de un sant cu doua
povarnisuri,are o singura intrare. In interior, vizitatorul este intampinat
de in cerc alcatuit din 56 de gauri. Perpendicular pe intrare , un
dreptunghi perfect este delimitat de pietre. Apoi urmeaza un alt cerc
interior format d |