|
ECONOMIA MARII BRITANII
Aruncand o privire in secolul al XIX-lea, Marea Britanie avea o
economie de varf : schimburile din strainatate prosperau, standardul de
viata crestea si el, si cetatenii ei veneau cu inovatii industriale puse la
punct din ce in ce mai bine. Odata cu cresterea celorlalte tari in economie
in secolul al XX-lea, economia britanica a ramas relativ puternica. A
continuat sa se dezvolte, si Marea Britanie ramane asfel un mare producator
de bunuri industriale si prestator de servicii, ca si un mare centru al
lumii de schimb si finante. In secolul al XX-lea, britanicii au realizat un
produs intern brut aproape triplu, o reusita foarte remarcabila, luand in
considerare marimea si resursele naturale limitate ale Marii Britanii.
Indemanarea si ingenuitatea muncitorilor britanici foarte bine pregatiti, a
managerilor si a intreprinzatorilor a dat posibilitatea economiei britanice
sa functioneze foarte bine si sa multumeasca populatia. Desi economia Marii
Britanii a fost foarte puternica in secolul al XX-lea, a trebuit sa faca
fata unui numar de probleme persistente. Balanta schimburilor a fost una.
Marea Britanie trebuia sa importe mai mult de o zecime din alimentele pe
care le consuma si mult mai multe materii prime, bunuri fabricate, si
trebuia sa exporte suficiente produse si servicii astfel incat suma primita
sa acopere suma data pentru produsele importate. Alta problema a fost
ineficienta industriala, care a fost evidentiata in industriile
traditionale ca cea a carbunilor, a constructiilor de nave si textila, care
produceau mai multe produse decat puteau sa vanda.
Cateva fabrici care au fost nationalizate dupa 1945, cum ar fi British
Oil Corporation, British Airways si British Telecommunications, nu erau
profitabile. In plus, sindicatele solicitau companiilor sa angajeze mai
multi muncitori decat era nevoie, si timpul era pierdut datorita grevelor
prin care muncitorii cereau salarii mai mari. Aceste probleme ale
sindicatelor cresteau costul produselor cauzand inflatie. Inflatia apare
atunci cand cererea pentru produse era mai mare decat producerea lor, fapt
care conduce la o crestere a valorii produselor. In acelasi timp, somajul a
ramas ridicat - 11 % din forta apta de munca in anii 1980 - si eforturile
ca acest procent sa scada au esuat.
Guvernul a luat o serie de masuri care sa incurajeze dezvoltarea
economica. A micsorat puterea sindicatelor si a vandut cateva fabrici
nationalizate, incluzand British Airways si British Telecommunications,
pentru a le privatiza. A incurajat investitiile private, scazand taxele si
restrictiile. Industriile noi, mai profitabile si de inalta tehnologie, au
atras tot mai multi muncitori si manageri, in timp ce cele vechi, mai putin
profitabile, au falimentat. Economia Marii Britanii a primit un imbold o
data cu descoperirea |