|
Ecologia: de la ?tiin?? la con?tiin??
Ca în cazul multor discipline, numele ?i defini?ia conferite ecologiei, spun mult pentru cei chema?i să îi cunoască continentul ?i să-i pătrundă semnifica?iile.
În privin?a denumirii, termenul de ecologie s-a impus în aten?ia opiniei publice occidentale mai ales după 1970, iar în Europa centrală ?i de est cu precădere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele maree negre ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986) au zguduit din iner?ie opinia publică ?i a introdus treptat ecologia în rândul preocupărilor individului ?i comunită?ilor. Se redescoperea astfel un concert ?i un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuită biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de na?tere 1866, pe când acesta func?iona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa men?iune cu valoare de certificat de na?tere se găse?te într-o notă de la pagina 8 a lucrării “Generalle Morphologie der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma: “...sekologie... ?tiin?a economiei, modului de via?ă, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc.” Construit precum termenul de economie, cel de ecologie derivă, în parte, din rădăcina indo-europeană weik, care desemnează o unitate socială imediat superioară casei ?efului de familie. Această rădăcină a dat sanskritul veah (casă), latinul vicus (cartierul unui ora?, burg) ?i grecul oikos (habitat, acasă). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a două cuvinte grece?ti: oikos ?i logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezintă ?tiin?a habitatului, respectiv o ramură a biologiei care studiază interac?iunile dintre fiin?ele vii ?i mediul lor. Dar, evident, semnifica?iile sale au fost mult amplificate ?i diversificate de-a lungul timpului.
Nomen certus, pater incertus?
Parafrazând un celebru dicton juridic latin (mater, certus, pater incertus) ?i despre ecologie se poate spune că dacă numele îi este general ?i unanim recunoscut, paternitatea acestuia este încă discutată.
Astfel, într-o lucrare a lui P.H. Ochsen (The world ecology, Nature, vol. 129, 1959) a fost lansată ipoteza că inventatorul termenului ecologie ar fi fost filozoful ?i scriitorul american Henry David Thorean (1817-1862), contemporan întrucâtva cu Haeckel. Filozof transcendentalist acesta a fost, totodată, ?i unul dintre cântăre?ii vie?ii în natură. După cum se ?tie, transcedentalismul, ilustrat mai ales de filozoful Ralph Waldo Emerson (1803-1882), este o filozofie impregnată de panteism în care natura e percepută deopotrivă ca un mijloc de uniune cu Dumnezeu ?i ca o sferă imperfectă unde se cuvine “transcede”. În societatea timpului, adep?ii unei asemenea concep?ii erau percepu?i ca ni?te neconformi?ti. Astfel, în cartea sa “Walden, sau în via?a în pădure” Thoreau reconstituie experien?a reîntoarcerii sale pe pământ, care a durat pu?in peste doi ani. Printre altele, acesta poveste?te “M-am dus în pădure întrucât am vrut să trăiesc fără grabă, să fac fa?ă numai for?elor esen?iale ale vie?ii, să descopăr ceea ce aceasta poate să mă înve?e, sfâr?ind să constat, la ora mor?ii mele, că nu am învins-o”.
Această experien?ă apropiată multor “expedi?ii” ecologiste actuale explică, în mare parte, eroarea de descifrare comisă în 1958 de editorii coresponden?ei lui Thoreau. Astfel, ace?tia au
|