|
Dragonii din Komodo
Nusa Tenggara este numele indonezian al arhipelagului Sondeor Mici, situat in partea de Sud-Est a Marii Javei. Sint insule cu climat arid o buna parte din an, generat mai ales de vinturile arzatoare ce sufla dinspre continentul australian. Temperaturile sint in jur de 30ºC, iar vegetatia destul de saraca, dominata de ierburi inalte si uscate din care rasar pilcuri de palmieri Lontar (Borassus flambeliffer) cu silueta lor subtire si plina de gratie. Jungla apare numai pe coastele inalte ale vulcanilor. Denumirile insulelor au o muzicalitate aparte, de un exotism straniu, venind de undeva de la capatul lumii: Lombok, Sumbawa, Sumba, Adonara, Flores, Lomblen, Pantar, Alor, Timor. Nume ce evoca tinuturi la care ai visat ca adolescent, urmarind cu ochi infrigurati, pe o pagina de atlas, siluete minuscule inscrise pe fondul albastru al oceanului. Cam la jumatatea distantei dintre Sumbawa si Flores se afla o insulita de numai 30 de km lungime si vreo 16 latime. Este Komodo si numele ii vine, se pare, de la o scoica foarte raspindita in regiune.
Daca sosesti dinspre Vest, din Jawa sau Bali, trebuie sa poposesti la Sape, o mica localitate situata la extremitatea orientala a insulei Sumbawa. De aici, cu putina sansa, te poti imbarca pe un pitoresc dar fragil catamaran, care face curse saptaminale spre Komodo si dupa ce ai infruntat o mare, cel mai adesea agitata, debarci, in fine, in fata singurului sat din insula, cu o populatie ce nu depaseste 500 de locuitori.
Dar ce poate gasi calatorul, mai ales daca acest calator este si naturalist, pe aceasta insulita pierduta, pentru a justifica eforturile unui drum dificil? Ei bine, Komodo este principalul loc unde mai pot fi intilniti astazi dragoni vii, pentru a folosi un termen de larga raspindire jurnalistica. Acesti dragoni sint in realitate niste sopirle din grupul mare al varanilor, cu reprezentanti in multe zone ale globului, dar niste sopirle uriase, cele mai mari cunoscute astazi, singurele capabile, prin dimensiunile lor, sa sugereze lumea dinozaurilor ce populau planeta acum 100 de milioane de ani. Varanii din Komodo nu au, desigur dimensiunile unui Brontosaurus (sin. Apatosaurus) care masura 21 m sau Barosaurus, 27 m, dar cu lungimi de peste 3 m, iar dupa unele marturii de 4,50 m ei sint, indiscutabil, impresionanti.
Europenii i-au cunoscut tirziu, abia in 1912 cind maiorul olandez Peter A. Ouwens, directorul muzeului adapostit in celebra gradina botanica de la Buitenzorg, actualul Bogor, primind o piele de la van Steyn, administratorul insulei Flores, a publicat prima descriere stiintifica a reptilei, inscriind-o in analele zoologiei sub numele de Varanus komodoensis. Dupa aparitia acestui articol a inceput pentru uriasa sopirla o epoca agitata. Linistea insulei a fost sfarimata de navala vinatorilor care prin ispravile lor amenintau insasi supravietuirea speciei. Pentru a curma aceasta situatie, un conducator luminat, sultanul din Bima (ins. Flores) de care depindea regiunea, a interzis, in martie 1915, nu numai vinatoarea, dar chiar si capturarea varanilor fara autorizatia unui for stiintific. Din pacate, chiar expeditiile stiintifice au facut abuzuri. Prima expeditie americana din 1926, condusa de Dunn si Burden, a capturat sau ucis, in decurs de 10 zile, 27 de reptile, iar o expeditie olandeza (De Yong), cam in aceeasi perioada, a imputinat numarul varanilor cu inca 19. Ca urmare autorizatiile au fost refuzate, dar s-au gasit totdeauna mijloace pentru a eluda reglementarile. In plus, prin anii 1927-1928, s-a practicat in insula un intens braconaj, de catre chinezi sau in contul acestora. Din coada varanului se extragea o grasime care servea la prepararea unei alifii cu efecte miraculoase asupra bolilor de piele si a arsurilor cunoscuta sub numele de miniak-minijawak, ulei de balaur. A fost nevoie de masuri foarte drastice pentru a salva de la pieire aceasta uluitoare sopirla, dar faptul ca ea continua sa existe si astazi il datoram nu doar acestor masuri. Cum observa cu
|