|
Nimic din ceea ce ne înconjoară nu a rămas necercetat omului: pământul pe care călcăm, măruntaiele pământului, aerul, cerul, atmosfera terestră, spațiul cosmic, etc. Deci cu atât mai mult nu puteau rămâne în afara cercetărilor apele pământului. Apa oceanelor dar si ceea ce este sub apă a suscitat ineteresul oamenilor de stiință . Cu atât mai mult cu cât din cele mai vechi timpuri, legende si mituri vorbesc despre pământuri dispărute sub apele oceanelor Pacific si Atlantic.
Pe cuprinsul Oceanului Pacific nu mai există astăzi locuri necercetate, până si cele mai mici petice de pământ au fost identificate, localizate (în raport cu ecuatorul si meridianul zero), măsurate, studiate ( din toate punctele de vedere: origine, faună, floră, climă, s.a.m.d). Si totusi, mai există astăzi pe insulele celui mai mare ocean al Terei, probleme nelămurite, controversate care duc la confruntări si chiar dispute între specialistii care îsi susțin diferite puncte de vedere, ipoteze, teorii. Una din aceste probleme este cea a migrațiilor : de unde au venit locuitorii insulelor aflate în bazinele răsăritean si central ale Pacificului? Dinspre apus, din Polinezia sau dinspre răsărit dinspre coastele Americii de Sud? Din studierea acestor probleme s-au născut cam 30 de ipoteze, bazate pe cercetări si descopreiri arheologice, antropologice, etnografice, oceanografice, ba chiar studierea ambarcațiunilor cu baloansoar polineziene si a plutelor din lemn de balsa preincase. În aceste discutii s-a tinut seama de o lucrare veche a unui oarecare James Churchward, ce nu prea a fost luată în seamă la vremea ei, desi necesitase trei decenii de studiu (1870-1900), lucrare care avansa ideea că acesti locuitori nu veniseră de nicăieri ci erau urmasii adevăraților băstinasi care se aflau aici, acum 50 000 de ani pe un întins continent numit MU, continent care a fost înghițit de apele oceanului în urma unui cataclism de proporții. Marele continent avea o viată fericită, locuitorii săi, în număr de milioane (64 000 000-spune cercetătorul), formau triburi sau popoare, aflate sub aceeași conducere. Conducătorul se numea Ra Mu iar Imperiul se chema Imperiul Soarelui. Locuitorii erau marinari priceputi si navigatori îndrăzneți, cutrierau mările si oceanele de la est la vest si de la nord la sud, orasele (7 principale) erau civilizate, foarte dezvoltate, cu constructii megalitice. Negotul, comertul înfloreau.
Pornind de la lucrările si descrierile lui J. Churchward ( curătate de lirismul si fantezia proprii scriitorului), se pune întrebarea dacă aceasta poate fi un punct de plecare demn de luat în seamă pentru cercetarea existenței continentului scufundat, căreia cercetători i-au dat numele de Pacifida.
J. Churchward a călătorit mult pentru a aduna dovezi în sprijinul teoriilor sale: Insulele Caroline, Tibet, regiuni din Asia Centrală, Egypt, Siberia, Noua Zeenlandă, Samoa,Tahiti, Yucatan, Birmania, Polinezia, Miconezia, etc. au fost străbătue. Peste tot a studiat scrierile vechi dscoperite în acele locuri, civilizația băstinasă si traditiile ei, monumentele arhitectonice vechi si tot ce tinea de trecutul îndepărtat.
În favoarea existenței cataclismului care a dus la pieirea continentului Pacifida (tara Mu - denumirea lui Churchward) sunt cataclismele reale, petrecute în vremurile istorice, dar niciodată de asa mare amploare si nu în bzainul răsăritean al Pacificului ci în cel vestic, zonă bogată în activittae vulcanică si miscări tectonice. De exemplu uriasa eruptie a vulcanului Rakata de pe insula Krakatoa, în 1883, care a făcut peste 40 000 de victime(nu se cunoaste exact) iar unda de soc a făcut ocolul Pământului, fiind resimțită în toată lumea (viteza ei fiind de 328metri/secundă); sau cataclismul care în 1923 a făcut 143 000 victime la Tokio si Yokohama, sau tsunami (val seismic) care în 1775 a făcut 60 000 de victime la Lisabona.
În argumentatia existentei Pacifidei datele furnizate de geologie ocupă un loc important. Studiile geologice-geografice nu au infirmat dar nici nu au dovedit existența acestui continent. Dar în zona din aproierea Insulei Pastelui (insulă ce a stârnit cel mai mere interes oamenilor de ttiintă din toate puncetele de vedere) o expeditie oceanografică sovietică a constat că pe o rază de 6000m adâncimea medie a apelor nu depăseste 150 de metri si chiar că ea constituie partea cea mai înaltă a unui lanț muntos de origine vulcanică. Multi specialisti sustin că au exiat două sau mai multe uriase întinderi continentale rămăsițe ale unui continent mai vechi care se întindea din largul coatelor Asiei până în Insula Pastelui. Alții că ar fi vorba de trei continente: Hawiada, Pacifida de Est si Pacifida de Vest. Cercetările efectuate de geologi întreprinse cu mijloacele moderne ale stiinței deschid încă multe fronturi de investigatie, în domeniul fenomenelor tectonice, vulcanice, etc, toate legate într-un fel sau altul de aspectul geologic-geografic al problemei Pacifidei. Nici aspectul istorico-etnografic legat de existența oamenilor pe continentul sau continentele pacifide, eventualele urme materile lăsate de aceasta în procesul complex al dezvoltării nu a fost
|