|
“Natura poate s?-?i slujeasc? de carte, de profesor, de pov??uitor. Ea te cheam?, ea î?i procur?, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide aceast? mare carte plin? de înv???turi în?elepte, nu o neglija pentru celelalte c?r?i în care se cuprind numai strofe din cântarea întreag? ce-?i st? înaintea ta.”, scria profesorul Ion Simionescu acum aproape nou?zeci de ani.
Ceahl?ul
Vedeam Ceahl?ul la Apus
Departe-n z?ri albastre dus
Un uria? cu fruntea-n zare
De paz? ??rii noastre pus.
G. Co?buc
Pe tot întinsul ??rii nu este alt munte mai cunoscut, mai c?utat, mai des pomenit, sfin?it chiar de mul?ime. A dat na?tere la pove?ti ori legende în popor, la descrieri minunate din partea multor scriitori. Faima lui nu st? numai în am?nun?ita arhitectur? a formelor de piatr?, care au r?scolit imagina?ia poporului; nu i-a stabilit-o numai impun?toarea-i înf??i?are, în?l?ându-se deasupra celorlal?i mun?i învecina?i, cât faptul c? prin aceasta e într-adev?r un far z?rit de la mari dep?rt?ri.
Dimitrie Cantemir avea dreptate când scria: “dac? ar fi fost cunoscut celor vechi, nu era s? fie mai pu?in sl?vit în fabulele lor decât Olimpul sau Pindul”. Numirile pe care poporul le-a dat diferitelor stânci izolate sau grupurilor de stânci dovedesc aceea?i p?rere, iar asem?narea din dep?rtare a siluetei lui cu acoperi?ul unei biserici, nelipsindu-i nici turnul, nu a sc?pat observ?rii, adesea adânci, a poporului, când a dat numele de Toaca vârfului celui mai înalt ?i de Panaghia, monolitului al?turat, greu de cucerit chiar de îndr?zne?i alpini?ti. De la Detunata, stâlpi mereu sf?râma?i de tr?snete, pân? la Duruitoarea, cascad? ca laptele, cu glas neogoit, din taina desi?ului de brazi, numirile sunt toate evocatoare. Ici e C?ciula Doroban?ului, o cu?m? curc?neasc? în vârful unui stâlp scund de piatr?, dincolo, Jghiabul lui Vod?
|