|
Cascada Iguacu - serie de cataracte pe raul Iguacu, 23 km mai sus de
confluenta sa cu raul Parana, la granita dintre Argentina si Brazilia.
Cascada seamana cu o potcoava alungita, ce se intinde pe 2,7 km - aproape
de 3 ori mai intinsa decat cascada Niagara din America de Nord si
semnificativ mai mare, din punct de vedere al latimii, decat cascada
Victoria din Africa. Cascada este impartita de catre insulele udate de raul
Iguacu in 275 de cascade de apa sau cataracte, a caror inaltime variaza
intre 60 si 82 de metri.
Numele cascadei, ca si cel al raului, provine din limba Gurani si inseamna
"mari ape".
Debitul de apa al cascadei poate ajunge la maxima de 12 750 metri cubi pe
secunda in timpul sezonului ploios din Noiembrie pana in Martie. Debitul
este minim in timpul sezonului uscat, din August pana in Octombrie.
Valoarea medie anuala a debitului de apa este de 1 756 metri cubi pe
secunda.
Cascada apare intr-o deschidere larga, unde raul Iguacu, ce curge spre vest
si apoi spre nord, se rostogoleste peste marginea Platoului Parana inainte
de a-si continua cursul in canion. Deasupra cascadei, insule si ostroave
impart raul in mai multe cursuri ce alimenteaza cataractele. O portiune
importanta din rau cade intr-o prapastie ingusta si semicirculara,
cunoscuta sub numele de "Garganta do Diablo" - "Gatul diavolului";
rezultatul acestei impresionante caderi a fost descris ca "plonjonul facut
de un ocean in abis". Aceasta sectiune este vizibila atat din partea
braziliana cat si din cea argentiniana. Multe din cascadele individuale
sunt rupte la jumatate de tapsanul iesit in afara; refractia luminii in apa
si picaturile ce tasnesc din toate partile creaza aici o portiune plina de
curcubee. De la marginea "Gatului diavolului", la 150 de metri in aer se
ridica o perdea de ceata.
Dintre nenumaratele insule din apropierea cascadelor, cea mai importanta
este Insula Grande San Martin, situata in aval de "Gatul diavolului", pe
partea argentiniana. De pe aceasta insula se poate admira un numar
considerabil dintre cataracte. Intre cascadele individuale ce pot fi vazute
de pe potecile din padure de pe partea argentiniana, se numara si Dos
Hermanas, Bozzetti, San Martin, Escondido si Rivadavia. De asemenea, de pe
partea braziliana se poate vedea o imagine magnifica a cascadelor. Cateva
dintre cascadele vizibile de pe partea braziliana sunt cele cunoscute sub
numele de: Benjamin Constant, Deodoro si Floriano.
Primul explorator spaniol care a vizitat cascadele a fost Alvar Nunez
Cabeza de Vaca in 1541. In 1897, Edmundo de Barros, un ofiter brazilian, a
conceput planul unui parc national la cascada Iguacu. In urma rectificarii
granitei dintre Brazilia si Argentina au rezultat doua parcuri nationale
separate, cate unul pentru fiecare tara: Parcul National Iguasu in Brazilia
in 1939 si Parcul National Iguazu, in 1934 in Argentina. Amandoua parcurile
au fost infiintate pentru a pastra vegetatia, fauna si frumusetea naturala
asociata cascadelor. In 1984, parcul argentinian |