|
Unit??i montane. Carpa?ii române?ti
Carpa?ii române?ti fac parte din marele lan? muntos alpino-carpato-himalayan, ap?rut în urma orogenezelor alpine. Spre deosebire de Mun?ii Alpi, în continuarea c?rora se afl?, Carpa?ii Române?ti sunt mun?i de în?l?ime mijllocie, men?inându-se sub altitudinea de 3000 de metri.
Având o structur? cutat?, c?reia i s-a ad?ugat cea mai întins? mas? vulcanic? din Europa, ace?tia au aspectul unui arc deschis c?tre vest, Mun?ii Apuseni formând coarda de leg?tur? dintre cele dou? capete.
Relieful a luat na?tere în mai multe etape orogenetice. Succesiunea mi?c?rilor orogenice, cu etapele de lini?te tectonic? (în timpul c?rora agen?ii subaerieni modelau intens catenele muntoase formând suprafe?e de denuda?ie) a dus la inf??i?area actual? a reliefului.
O caracteristic? a reliefului Carpa?ilor o constituie prezen?a unor depresiuni intracarpatice cu resurse de subsol, rezultat al unor fr?mânt?ri tectonice complexe, depresiuni care dau mare varietate spa?iului carpatic ?i au permis popularea accentuat? a acestora înc? din timpul paleoliticului.
Ridic?rile în bloc, cu intensit??i diferite, în timpul ultimelor faze orogenetice, a masivelor carpatice, au permis râurilor s?-?i taie v?i mai adânci, relieful c?p?tând un aspect de tinere?e. Acest fapt este accentuat ?i de formele zvelte ale culmilor de peste 2000 de metri altitudine absolut?, oper? a ac?iunii ghe?arilor cuaternari (apar?inând ultimelor dou? glacia?iuni-Riss ?i Würm).
Dac? relieful, atât de variat sub aspect morfologic ?i de complex prin alc?tuirea sa geologic?, d? nota de fond peisajului montan carpatic, clima, prin particularit??ile sale zonale ?i altitudinale contribuie la nuan?area acestuia. F?r? a dep??i limitele cantitative ale climatului de munte, nuan??rile care apar se datoreaz? în primul rând altitudinii ?i apoi pozi?iei masivelor muntoase fa?? de orientarea circula?iei generale a atmosferei. Cea dintâi cauz? determin? reparti?ia diferen?iat? cantitativ? a fenomenelor atmosferice pe etaje (alpin, subalpin etc.), iar pozi?ia masivelor duce la perturbarea simetriei etajelor ca urmare a expunerii lor ?i a transform?rilor ce le sufer? masele de aer umed vestice dominante ?i arealele ciclonice în contact cu în?l?imile carpatice.
Astfel, în distribu?ia temperaturii medii anuale se observ? cum, în primul rând, altitudinea joac? un rol foarte mare. Prelucrarea în acest sens a datelor înregistrate arat? un contrast termic ( de la zi la noapte ?i de la iarn? la var?) ceva mai mare în Carpa?ii de Est fa?? de cei din Vest, amplitudinea termic? diurn? fiind cu 1-20C mai mare în est, iar cea lunar? cu 6-80C. Amplitudinile diurne la altitudini sub 2000 de metri cap?t? cele mai mari valori la
|