|
CARPA?II OCCIDENTALI
În partea de vest a ??rii, de la valea Dun?rii, în sud, ?i cea a Barc?ului ?i cotul So-me?ului, la nord, se în?ir? mai multe grupuri de mun?i mici, insulari, desp?r?i?i prin largi depresiuni ?i întinse ,,golfuri’’ de câmpie, fapt pentru care se consider? c? ei nu
constituie o caten? unitar?, ci doar ni?te mun?i fragmentari, str?b?tu?i f?r? dificultate
de numeroase c?i de comunica?ie rutier? ?i feroviar?. Fragmentarea lor se datore?te în?l??rii inegale pe sectoare, chiar cu unele scufund?ri locale, spre sfâr?itul ter?iarului
?i începutul cuaternarului.
La est, unele depresiuni ?i culoare tectonice despart ace?ti mun?i de Carpa?ii Me-
ridionali (Culoarele Timi?-Cerna ?i Bistra, continuate cu depresiunea Ha?egului), dup?
cum unele depresiuni de contact îi delimiteaz? spre Podi?ul Transilvaniei. La partea
apusean?, ace?ti mun?i m?run?i prezint? o limit? sinuoas? cu adânci intrânduri ale câmpiei printre culmile de mun?i. Aceste ,,golfuri de câmpie’’ constituie o caracteris-
tic?, îndeosebi la nord de Mure?, ?i se datoresc unor linii de falie ce se întretaie rec-
tangular la limita ariei muntoase, cu c?deri în trepte spre câmpie. Dovada o fac între altele ?i apele termale ce apar pe aliniamentele unor asemenea rupturi în scoar?? în
plin? câmpie (de la Oradea pân? la Timi?oara). La nord, mun?i se bifurc? în cuprinsul dealurilor some?ene spre NV ?i NE, pierzând treptat din în?l?ime, astfel c? delimitarea
devine relativ anevoioas?, ceea ce a îndemnat pe unii geografi s? extind? limita aces-
tor mun?i pân? dincolo de Some? pe aliniamentele unor dealuri formate din ?isturi cristaline.
Caractere generale. Mun?ii din vest prezint? altitudini sc?zute care rareori trec de 1300 m la sud de Mure? ?i de 1800 m la nord de aceast? vale (numai excep?ional în
Masivul Bihorului). Specific? este de asemenea c?derea lor în trepte din cee în ce mai
joase spre vest, unde ace?ti mun?i ajung adev?ra?i muncei, cu în?l?imi cuprinse între
500 ?i 700 m.
O alt? caracteristic? o constituie marea diversitate a rocilor care îi alc?tuiesc. In-
sulele de ?isturi cristaline formeaz? o bun? parte a acestor mun?i. Rupte ?i pr?bu?ite pe
alocuri, au dat loc fie apari?iei rocilor vulcanice, fie depunerilor de roci sedimentare.
Între cele sedimentare mai frecvente sunt calcarele, care dau un pitoresc mult apreciat.
A?a se explic? de ce harta geologic? a acestor mun?i apare ca un adev?rat mozaic.
Nici orientarea cut?rilor care a individualizat ace?ti mun?i nu este unitar? pe în-
treg întinsul lor. Cei din Banat continu? cu o u?oar? arcuire spre SV (prelungindu-se ?i la sud de Dun?re) spre orientarea cutelor din Carpa?ii Meridionali, pe când cei de la nord de Mure? prezint? o orientare r?murat? cu totul diferit?.
Împestri?area aceasta de roci, de linii tectonice ?i de structuri diferite, explic? ma-
rea varietate a formelor de relief : a culmilor largi, pe alocuri ca ni?te adev?rate plat-
forme pe care satele urc? pân? la 1200-1400 m altitudine, pe alocuri cu povârni?uri
stâncoase ?i creste zim?ate în calcare, ori cu siluetele conice din zonele vulcanice,pre-
cum ?i a depresiunilor m?runte r?spândite peste tot, ori a celor largi care se deschid în pâlnie spre câmpie.
Marii variet??i de roci ?i structuri îi corespunde, de asemenea, varietatea z?c?-mintelor subp?mântene, între care precump?nesc cele metalifere (feroase ?i neferoase) , pre?ioase materiale de construc?ie (de la marmur? pân? la bazalte ?i gresii), dup? cum nu lipsesc nici c?rbunii, talcul, mica, etc.
Subîmp?r?irea acestor mun?i este lesne de f?cut, datorit? culoarelor largi care îi
despart. Deosebim astfel : Mun?ii Banatului, Mun?ii Poiana Rusc? ?i Mun?ii Apuseni.
|