|
Carpatii Meridionali, situati la sud (deci "meridionali" ca pozitie) fata
de Depresiunea colinara a Transilvaniei, reprezinta cae mai masiva, tipica
si spectaculoasa regiune montana a tarii, avand unele similitudini cu
Alpii, fapt pentru care geograful francez Emm. de la Martonne i-a denumit
si "Alpii Transilvaniei".
Limita lor vestica, spr Carpatii Occidentali, este culoarul
depresionar Cerna-Timis-Bistra-Hateg-Stei-Orastie, limita estica (spre
Carpatii Curburii). Valea Prahovei, iar limita lor sudica o reprezinta un
abrupt major (pe alocuri de 1000 m.) spre Carpatii Curburii (intre Prahova
si Dambovita), Subcarpatii Getici (intre Dambovita si Motru), Podisul
Mehedinti (intre Motru si Dunare).
Prezentare
Informatii selective (pastile) din Carpatii Meriodionali
Prezentare
Caractere generale
Relieful si subdiviziunile sale
o Grupa Bucegi
o Grupa Fagaras
o Grupa Parang
o Grupa Retezat Godeanu
Clima si hidrografia
Vegetatia fauna solurile monumentele naturii
Populatia si asezarile omenesti
Activitati economice
Caractere generale.
Caracterele generale ale Carpatilor Meridionali se pot rezuma astfel:
- au cele mai mri altitudini, sunt masivi, putin fragmentati si
relativ rigizi datorita substratului predominant cristalin; altitudinile
mari (la peste 1800 - 2000 m) le confera un caracter alpin evident;
- desi resursele sunt relativ putine, existenta bazinului huilifer
Petrosani si a resuselor hidroenergetice le confera un potential energetic
ridicat;
- climatul montan si alpin si dezvoltarea pe altitudine a reliefului
influenteaza etajarea verticala puternica a vegetatiei, faunei si
solurilor, in acest fel, in cadrul Carpatilor Meridionali (fata de
celelalte ramuri carpatice mai scunde, fragmentate si mai intinse) se
observa cel mai bine etajarea caracteristicilor fizico-geografice;
- conditiile relativ dificile nu au impiedicat umanizarea lor
straveche (din paleolitic so neolitic) si urilizarea economica a resurselor
de baza (paduri, pasuni si fanete). Carpatii meridionali au constituit in
mai multe ocazii un teritoriu de adapost, cu deosebire in vremea navalirii
popoarelor migratoare.
Relieful si subdiviziunile sale
Relieful Carpatilor Meridionali are urmatoarele caracteristici
definitorii:
- au fost identificate si descrise urmatoarele caracteristici de eroziune:
la peste 2000 m (paltforma Borascu), la 1200 - 1600 m (platforma Rau-Ses),
si la 1000 m (paltforma Gornovita);
- relieful glaciar este foarte bine exprimat la altitudini mari (circuri,
vai, morene);
- sisturile cristaline (care predomina) dau reliefului un caracter masiv
si putin fragmentat si conserva foarte bine platformele de eroziune;
- pe alte roci (calcare, indeosebi) exista fenimene carstice si forme
structurale;
- la sfarsitul Pliocenului, Carpatii Meridionali s-au ridicat cu 1000 m
(judecand dupa pozitia platformei inferioare Gornovita), acesta ridicare
co |