|
Ariile Protejate in Romania
Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se
datoreaza in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii,
retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme
de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei
geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre
nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre
nord-vest. In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii 60 de
ani, lipsa mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica
redusa au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decat in
majoritatea altor zone din Europa.
Rezultatul general consta in diversitatea florei si faunei, inclusiv
in existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si rasi, care sunt
considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si in
existenta unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate
lantului muntos al Carpatilor. Astfel valoarea capitalului natural al
Romaniei a impus de-a lungul timpului luarea unor masuri de protectie a
naturii. Analiza istorica a masurilor de protectie a naturii prin
intermediul ariilor protejate releva urmatoarele etape:
1928-1944 - este o perioada de pionerat privind conservarea naturii si
ariile protejate in Romania in care primul pas a fost facut in anul 1928
cand la Cluj a avut loc primul congres al naturalistilor din Romania, unde
la propunerea lui Emil Racovita a fost adoptata o hotarare privind
elaborarea legii referitoare la protectia naturii in Romania. Astfel, in
1930 apare legea nr. 213 pentru protectia monumentelor naturii din Romania.
Pe baza acestei legi se infiinteaza "Comisiunea Monumentelor naturii", apoi
sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Ministri) primele
monumente ale naturii in 1931 (floarea de colt si nufarul termal) si primul
parc national in 1935 (Parcul National Retezat). Sintetizand, in aceasta
perioada, sunt puse sub ocrotire prin "Jurnale ale Consiliului de Ministri"
36 de teritorii ca rezervatii naturale, parc national, monumente ale
naturii, insumand o suprafata de 15.000 ha.
Totusi datorita eforturilor specifice inceputurilor accentul a fost pus
numai pe realizarea unui cadru legislativ si institutional incipient si pe
constituirea unui numar limitat de arii protejate si aproape deloc pe
administrarea ariilor protejate constituite.
1944-1989 - dupa 23 august 1944 masurile de protectie a naturii s-au
bazat pe eforturile institutionale facute inainte de razboi de oameni de
stiinta de renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racovita. In 1972 numarul
ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective insumand
aproape 100.000 ha. Din pacate masurile de protectie se rezumau |