|
Dintre vibra?iile sonore care ies din limitele de audibilitate ale urechii omene?ti, de un mare interes, din punct de vedere practic, sunt ultrasunetele, adic? sunetele a c?ror frecven?? este mai mare de 20 000 Hz.
Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeaz? pe faptul c? ace?tia emit semnale ultrasonore scurte de frecven?e între 30 – 60 kHz. Liliacul în zbor emite în medie cca. 30 semnale pe secund?. O parte din acestea sunt recep?ionate de urechile mari ale liliacului sub form? de semnale ecou, dup? un timp cu atât mai scurt cu cât obstacolul este mai aproape. Pe m?sura apropierii de obstacol liliacul emite din ce în ce mai multe semnale într-o secund? ajungând ca de exemplu la un metru de obstacol s? emit? pân? la 60 semnale pe secund?. Aceasta permite liliacului s? simt? precis pozi?ia sa fa?? de obstacole.
Importan?a practic? a ultrasunetelor este legat? de lungimea de und? mic? a acestora. Din aceast? cauz?, de exemplu, ultrasunetele pot fi emise ?i se propag? ca ?i razele de lumin? sub form? de fascicule, spre deosebire de sunetele obi?nuite care se împr??tie în toate direc?iile. Astfel se constat? experimental c? dac? lungimea undei emise este mai mic? decât dimensiunile liniare ale sursei unda se va propaga în linie dreapt? sub form? de fascicul. În afar? de aceasta, datorit? lungimii de und? mici, fenomenul de difrac?ie (ocolirea obstacolelor) nu apare decât pentru obstacolele de dimensiuni foarte mici în timp ce sunetele obi?nuite ocolesc practic aproape orice obstacol întâlnit în cale.
Ultrasunetele sufer? reflexia ?i refrac?ia la suprafa?a de separare a dou? medii diferite la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen au fost construite oglinzi concave sau lentile speciale care s? concentreze într-un punct fascicule de ultrasunete.
Deoarece intensitatea undelor
|