|
În aer, ca ?i în orice alt gaz, oscila?iile se propag? sub form? de unde longitudinale. Ajungând la organul auzului nostru, urechea, vibra?iile ale c?ror frecven?e sunt cuprinse în intervalul aproximativ de la 20 la 20000 vibra?ii în 1s (Hertzi) provoac? senza?ia specific? auditiv?. Aceste vibra?ii sunt vibra?iile sonore sau acustice , numite sunete.
Aceast? separare a vibra?iilor, care au frecven?e cuprinse între 20 ?i 20000 Hz, este legat? de caracterele fiziologice ale urechii omului care percepe vibra?iile cuprinse în acest interval de frecven?e. Din punct de vedere fizic, oscila?iile de 10 Hz sau de 30000 Hz nu se deosebesc prin nimic specific de oscila?iile cu frecven?a de 20 Hz sau 20000 Hz. Oscila?iile elastice cu frecven?e de peste 20000 Hz sunt numite ultrasunete, iar cele cu frecven?e mai mici de 20 Hz se numesc infrasunete. O parte din undele ultrasonice , ?i anume acelea de frecven?e foarte ridicate, nu se mai supun legilor clasice ale mecanicii, necesitând aplicarea legilor mecanicii cuantice. Pentru a se marca aceast? diferen?iere, asemenea unde acustice au luat denumirea de microunde sau hipersunete. Domeniul lor începe de la aproximativ 109 Hz ?i se întinde în mediile solide pân? la 1013-1014 Hz, acestor frecven?e corespunzându-le lungimi de und? comparabile cu distan?ele interatomice. 1014 Hz este frecven?a cea mai ridicat? pe care o pot avea undele acustice. Într-un mediu gazos, atenuarea puternic? a undelor ultrasonice determin? restrângerea domeniului de existen?? a microundelor.
|