|
STUDIUL EFECTULUI FOTOELECTRIC EXTERIOR
I. Introducere teoretic?
Fenomenul de emisie al electronilor de c?tre metale sub ac?iunea luminii se nume?te efect fotoelectric exterior sau emisie fotoelectric?.
Efectul fotoelectric exterior poate fi studiat experimental cu ajutorul unei celule fotoelectrice, care const? dintr-un balon de sticl? sau cuar? vidat care are īn interior doi electrozi: fotocatodul, realizat sub forma unei pelicule de Na, Cs sau Rb depus? pe o por?iune din suprafa?a interioar? a celulei ?i anodul, care este un inel metalic fixat īn mijlocul balonului. Īntre cei doi electrozi se stabile?te o diferen?? de poten?ial cu ajutorul bateriei.
Sub ac?iunea luminii, otocatodul emite electroni care sunt atra?i de anod, iar microampermetrul A īnregistreaz? intensitatea curentului electric. Se observ? c? pe m?sur? ce V cre?te diferen?a de poten?ial U aplicat? electrozilor, cre?te ?i intensitatea curentului fotoelectric, pān? cānd la o anumit? valoare a tensiunii, intensitatea curentului atinge o valoare maxim?, numit? intensitatea curentului de satura?ie Is. īn acest moment, to?i electronii emi?i de fotocatod ajung la anod. Pentru U=0, curentul fotoelectric nu se anuleaz?, ceea ce arat? c? electronii care p?r?sesc fotocatodul au viteze ini?iale diferite. Unii electroni au viteze, respectiv energii cinetice suficient de mari ca s? ajung? la anod īn lipsa unei tensiuni de accelerare. Mai mult, unii electroni pot īnvinge chiar ?i o tensiune de frānare, ceea ce explic? faptul observat experimental c?, intensitatea curentului fotoelectric nu se anuleaz? nici la tensiuni de frānare mici, ci numai la o anumit? valoare a tensiunii de frānare, Uo. valoarea Uo este legat? de energia cinetic? ini?ial? a electronilor prin rela?ia:
|