|
Fisiunea se face prin absor?ia unui neutron de un nucleu greu de uraniu 235, în urma reac?iei rezultând cesiu 140, rubidiu 93, 3 neutroni ?i 200 MeV sau 7.7x10-12 calorii. În cadrul unei reac?ii de fisiune nuclear? este eliberat? o cantitate de energie de 10 milioane de ori mai mare decât în cazul unei reac?ii chimice obi?nuite. Energia eliberat? de cantitatea de 1 Kg de uraniu 235 este de 18.7 milioane Kwh de c?ldur?. Neutronii elibera?i în urma reac?iei reac?ioneaz? cu alte nuclee de uraniu, în urma reac?iei neutronii înmul?indu-se. În urma acestui proces se formeaz? o reac?ie sus?inut? sau o reac?ie în lan? care duce la o eliberarea continu? de energie.
În mod natural uraniul con?ine 0,71 % uraniu 235, restul fiind uraniu 238. O mas? de uraniu natural, oricât de mare, nu poate sus?ine o reac?ie în lan? din cauza faptului c? numai uraniul 235 froduce u?or fisiunea. Probabilitatea ca un neutron cu o energie de aproximativ 1 MeV s? produc? fisiune este sc?zut?, dar probabilitatea poate fi crescut? de sute de ori când neutronul este încetinit printr-o serie de coliziuni elastice cu nuclee u?oare ca hidrogen deuteriu sau carbon.
În decembrie 1942 fizicianul italian Enrico Fermi a reu?it s? produc? prima reac?ie nuclear? în lan? la Universitatea din Chicago. Acest lucru a fost reu?it printr-o combina?ie de uraniu natural ?i grafit natural, acesta având rolul de a încetini neutronii.
Energia nuclear? se poate ob?ine prin fuziunea a doi nuclei u?ori în unul mai greu. Energia dat? de stele ?i de soare provine din reac?ii nucleare de fuziune din interiorul lor. În prezen?a unei presiuni enorme ?i a unei temperaturi de peste 15 milioane ° C ce este în stele, nucleul de hidrogen se combin? ca în ecua?ia de mai jos, dând na?tere la majoritatea energiei degajat? de soare.
|