|
• J Thomson (1904) a propus un nou model de atom static.
Atomul ar avea forma unei sfere înc?rcate uniform cu (+), iar în interior
s-ar g?si electronii astfel încât atomul s? fie neutru.
• J Perrin (1901), Lenard (1903) ?i Nagaoka (1904) au propus
un model dinamic cu sarcinile pozitive concentrate în nucleu ?i încon-
jurate de particule negative. Acest model este în dezacord cu teoria
electromagnetic? clasic? c?reia o particul? electric? în mi?care trebuie
s? emit? radia?ii. Energia electronilor va sc?dea ?i ei vor c?dea pe nucleu.
• Rutherford prezint? o analogie cu sistemul planetar. Dup? acest
model, întreaga mas? este concentrat? într-un nucleu înc?rcat pozitiv.
Electronii graviteaz? pe orbite circulare sau eliptice, raza atomului fiind
de 1?. Raza atomului fiind de ~10.000 ori mai mare decât cea a nucleului.
Electronii în mi?care circular? pe orbite nu cad pe nucleu datorit? for?ei
centrifuge care echilibreaz? for?a de atrac?ie dintre nucleu ?i electroni.
Modelul planetar al lui Rutherford explic? unele propriet??i ale atomilor.
Rota?ia electronilor în jurul nucleului poate fi considerat? ca producând
ni?te curen?i electrici închi?i, echivalând ca un magnet permanent.
Aceast? mi?care explicând comportarea magnetic? a materiei.
• Bohr porne?te de la legile fizicii clasice ?i le complecteaz? cu
no?iuni noi de mecanic? cuantic?.
• Sommerfeld admite c? electronul se mi?c? pe o elips?, pentru a
c?rei caracterizare sunt necesari doi parametrii n ?i l. În aceast? ipotez?
nucleul ocup? unul dintre focare. Posibilitatea mi?c?rii electronului pe
o orbit? eliptic? m?re?te num?rul st?rilor cuantice. Num?rul cuantic n
determin? semiaxa mare iar cel azimutal (l) semiaxa mic? ?i excentricitatea elipsei.
|