|
. Sintezele lui Newton
Kepler propusese trei Legi ale miscarii planetelor bazate pe datele
lui Brahe. Se presupunea ca aceste Legi sunt valabile numai in cazul
miscarii planetelor; nu se mentiona nimic despre celelalte miscari din
Univers. Era clar ca aceste legi erau valabile, dar nimeni nu cunostea o
explicatie a acestora.
Newton a schimbat toate acestea.La inceput, el a demostrat ca miscarea
obiectelor pe Pamant poate fi descrisa de cele trei noi Legi ale miscarii.
Newton a aratat ca cele trei Legi ale miscarii planetelor ale lui Kepler nu
erau altceva decat cazuri particulare ale propriilor sale legi (se
presupunea ca intre toate corpurile din Univers care poseda masa exista
forte de atractie gravitationala). De fapt, Newton a mers chiar mai
departe: el a aratat ca Legile miscarilor planetelor ale lui Kepler erau
numai aproximativ corecte, si a facut corecturile cantitative care cu
observatii detaliate s-au demonstrat a fi valabile.
. Atractia universala. Camp gravitational.
In urma observatiilor astronomice, J.Kepler a stabilit in anul 1916
legile care descriu miscarea planetelor in jurul Soarelui. Acestea, numite
si legile lui Kepler, sunt urmatoarele:
- planetele se misca pe elipse ce au Soarele situat intr-unul dintre
focare;
- raza vectoare a planetei descrie arii egale in intervale de timp
egale.
- patratele perioadelor de revolutie sunt direct proportionale cu
cuburile semiaxelor mari, adica
T2 = CR3
unde prin perioada de revolutie T se intelege timpul in care planeta
descrie o elipsa completa.
P B
B
(r A
B'
r + (r
r
A
A'
S
Daca raza vectoare a planetei descrie ariile SAA' si SBB' in
intervale egale de timp, conform legii a doua a lui Kepler, aceste arii
sunt egale.
In cele ce urmeaza vom trata Soarele si planete ca pe niste puncte
materiale, avand in vedere ca dimensiunile lor sunt neglijabile in
comparatie cu distantele ce le separa.
In anul 1687 I. Newton a reusit sa explice legile miscarii planetelor
presupunand ca Soarele exercita o forta de atractie asupra
planetelor.Aceasta forta de atractie se manifesta ca o forta centripeta ce
obliga fiecare planeta in parte sa se miste dupa o curba inchisa de forma
unei elipse. Newton a demonstrat ca daca se admite ca forta de atractie F
din partea Soarelui care actioneaza asupra planetei P este proportionala cu
produsul dintre masele acestora si invers proportionala cu patratul
distantei r dintre ele, fiind indreptata catre Soare dupa directia PS,
atunci pot fi explicate cele trei legi ale lui Kepler. S-a presupus deci ca
forta este data de relatia
|