|
Unul dintre mijloacele de transport inventate de scriitorii de SF este teleportarea. Oricine a v?zut o imagine dintr-un film al unei teleport?ri. Subiec?ii se a?az? în ni?te camere speciale, ?i … dispar încetul cu încetul, pentru ca s? apar? vii ?i nev?t?ma?i în alt? loca?ie. Cred c? nimeni nu a putut s? uite o asemenea imagine.
A?a cum apare ea în imaginea scriitorilor de SF, teleportarea are mai multe faze: scanarea subiectului – transmiterea informa?iilor – recrearea subiectului. Lucruri ce par relativ simple. Oamenii de ?tiin?? au g?sit îns? câteva impedimente.
Primul dintre ele se refer? la posibilit??ile de scanare. În lumea cuantic? nu putem m?sura parametrii unei particule cu o valoare precis? datorit? principiului nedeterminismului, ci doar probabilistic. Astfel dac? am dori s? afl?m viteza unei particule nu vom ?ti nimic despre pozi?ia ei.
Apare apoi un alt impediment reprezentat de argumentul Penrose. Acesta spune c? nu putem m?sura o stare cuantic? f?r? distrugerea ei. Deci pentru a ob?ine informa?iile necesare teleport?rii va trebui s? distrugem originalul.
Astfel teleportarea ar fi de fapt o secven?? de tipul scanarea subiectului – distrugerea lui – transmiterea informa?iei – recrearea subiectului. Recent îns? a ap?rut un paradox care pare a da speran?a c? în viitorul îndep?rtat va putea fi realizat? teleportarea cel pu?in a obiectelor dac? nu a oamenilor. Este vorba despre efectul Einstein - Podolski – Rosen (efect EPR).
Cu to?ii ?tim c?, conform teoriei relativit??ii, viteza maxim? în univers este viteza luminii. Totu?i s-a demonstrat c? o pereche de fotoni gemeni (ob?inu?i prin trecerea unei lumini monocromatice printr-un cristal) par a dezmin?i aceasta regula. Dac? ceva interac?ioneaz? cu primul foton, al doilea foton resimte instantaneu aceast? interac?iune.
|