|
Tranzistorul cu jonc?iuni reprezint? un dispozitiv care se efectueaz? dintr-un monocristal de Ge (germaniu) sau Si (siliciu) ?i în care prin impurificare se creeaz? trei regiuni alternativ dopate, desp?r?ite prin dou? suprafe?e de separa?ie.
Se numesc emitor ?i respectiv colector regiunile de la extremit??i care au acela?i tip de conductibilitate (ambele p sau ambele n). Baz? este numit? regiunea central? care are o conductibilitate opus? fa?? de extremit??i. Pe suprafa?a fiec?reia din cele trei regiuni se depune cîte un strat metalic de contact pe care se sudeaz? firele de conexiune.
La un tranzistor cu jonc?iuni, jonc?iunea emitor – baz? se nume?te jonc?iunea emitor, iar jonc?iunea colector – baz? se nume?te jonc?iunea colector. În mod normal jonc?iunea emitorului este polarizat? direct, iar jonc?iunea colectorului este polarizat? invers. Acest regim de lucru prezint? regimul activ normal.
În func?ie de dopare a conexiunilor se deosebesc dou? tipuri de tranzistoare:
? de tip p-n-p (emitorul ?i colectorul sunt de tip p, iar baza este de tip n)
? de tip n-p-n (emitorul ?i colectorul sunt de tip n, iar baza este de tip p)
În fig.1.1 sunt ar?tate structurile simplificate ale tranzistoarelor de tip p-n-p ?i n-p-n ?i reprezent?rile lor grafice.
|