|
Istoria fotografiei Kirliene
Fotografia Kirliana a fost descoperita accidentala de Senyon D.
Kirlian. Tehnicianul rus repara un echipament intr-un spital cand a
descoperit ceva anormal ( nefiresc ). Mai tarziu cand a descoperit ca prin
intermediul interactiilor dintre curentii electrici si placile fotografice
se gaseau urme ( imprimari) ale organismelor vii s-au developat pe film.
Kirlian si sotia sa au developat procesul in 1939. In 1940 rusul a inceput
sa faca cercetari serioase si 1970 cercetarile privind fotografia Kirkiana
au inceput sa se fac in Statele Unite.
Citire aurei fotografice.
Amprenta Kirliana poate avea diferite expuneri la aceiasi imagine ,
toate depinzand de ce ganduri doriti sa exprimati. De exemplu , cineva
poate fi in stare normala , stare de fericire , frustrare, stare perfecta ,
etc. Diferentele dintre stari indica felurile in care puteti sa va
exprimati energia.
Fotografia Kirliana si fotografia aurei
Exista o diferenta intre fotografierea Kirliana si fotografierea
sursei. Fotografierea Kirliana foloseste o frecventa inalta , tensiune
foarte inalta care sa descarca pe un film pe a carui suprafata este situata
un obiect. Orce lucru ce poate fi pozitionat pe film, poate sa fie
fotografiat ( inclusiv amprentele de la maini si picioare). Fotografierea
aurei foloseste deasemenea fluctuatii ale tensiunii dar care sunt transpuse
in lumini colorate proiectate pe film. Fotografierea aurei nu este
considerata fotografie kirliana. Aura ce se vede in jurul umerilor si
capului este proiectata pe film de catre lumini colorate ce vin din
interiorul aparatului. Aura nu vine in mod direct de la subiect.
Esenta efectului Kirlian este foarte bine cunoscut, faptul ca nu un
camp electric de intensitate mare forteaza subiectii plasati intr-o zona cu
activitate puternica sa straluceasca. Stralucirea este cauzata de reactia
plasmei din organismul investigat, iar pentru obiectele biologice acesta
este o reactie a bioplasmei pentru influenta uni camp ce are intensitatea
foarte mare. Daca obiectul investigat este pus pe un film foto, energia
luminoasa a descarcarii coronariene de plasma va lasa o urma pe film. Urma
contine un set de informatii despre conditia bioplasmei. Anumiti
cercetatori denumesc metoda fotografieri Kirliane si altii o denumesc
electrofotografie. Noi presupunem ce este mai corect de folosit termenul de
plasmografie, acesta reflectand esenta metodei. Experienta arata ca in timp
ce investigam obietele vii, marimea si distributia fasiilorstralucitoare
coronale este stipulata de parametri fizici: de materie, conditia electrica
, factori ce privesc mediul inconjurator,etc si in afara de acestia de
catre parametrii tensiuni la iesire. Obiectele vii aduc corecti esentiale
structurilor plasmatice ale descarcarii coronale: localizarea fasiilor,
intensi |