|
EVOLUTIA STIINTEI DE-A LUNGUL TIMPULUI
De obicei se afirma ca astronomia este una din cele mai vechi stiinte.
Cercetari relative recente considera ca inceputul astronomiei pare sa fi
avut loc in negura preistoriei, in perioada aparitiei lui "homo sapiens". S-
au gasit o serie de oase pe care erau gravate fazele Lunii care se crede ca
dateaza inca din anul 35 000 i.e.n.
Date mai sigure, bazate pe inscrisuri, avem din epoca marilor
civilizatii indo-europene, in special al civilizatiei antice grecesti. Unul
dintre cei mai reprezentativi filozofi este Pitagora (560 - 500 i.e.n) care
denumeste cerul COSMOS si declara ca Pamantul are forma sferica. Parmenide
din Eleea (540 - 450 i.e.n.) sustine si el teoria sfericitatii Pamantului,
dar mai afirma si ca "Luna miscandu-se in jurul Pamantului ilumineaza
noptile cu o lumina imprumutata".
Viziuni si conceptii aproape de realitate a sustinut si Democrit din
Abdera (460 - 360 i.e.n.), care nu numai ca a preconizat existenta
atomilor, dar a si interpretat correct aspectul albicios al Caii Lactee,
prin prezenta a nenumarate stele slabe pe care ochiul omenesc nu le poate
distinge, fapt ce a putut fi confirmat dupa circa 2000 de ani prin primele
observatii telescopice ale lui Galilei.
Aristotel (384 - 322 i.e.n) considera ca acele corpuri care sunt mai
grele cad mai repede decat cele usoare, aceasta id |