|
Electricitatea atmosferica
Desi omul s-a intalnit cu electricitatea atmosferica inca din cele
mai vechi timpuri, explicatia ei a intarziat mult, foarte mult in raport
chiar cu fizica atomica. Intarzierea este explicata pe de o parte de
inaccesibilitatea abordarii cercetariilor cu posibilitati modeste, iar pe
de alta parte, de fluctuatiile extrem de variate ale fenomenelor, de la un
moment la altul, de la o zona geografica la alta, fluctuatii dependente de
altitudine etc. Mijloacele de investigare a electricitatii atmosferice sunt
extrem de diverse si ele au evolat extrem de mult. In ordine istorica
aceste mijloace pot fi clasificate astfel: observatie vizuala, sondaje prin
baloane meteorologice, inregistrare fotografica folosirea rachetelor sonda,
a satelitilor si, in sfarsit a rachetelor interplanetare. Se vede deci ca
putine tari pot dispune astazi de conditii perfectionate de studiu a
atmosferei folosind rachetele si satelitii, de aceea si electricitatea
atmosferica a fost studiata in functie de mijloacele afectate.
Poate sa para ciudata includerea acestui capitol la
electrostatica. Intradevar, desi avem de-a face mai degraba cu fenomene
legate de miscarea sarcinilor electrice, prezentam aici electricitatea
atmosferica pentru ca la scara umana, fenomenele care se deruleaza la
nivelul globului sunt asemanatoare cu cele puse in evidenta in laboratorul
de electrostatica: descarcarea condensatorilor, ionizarea produsa de
varfuri, electrizarea prin influenta etc. In randurile care urmeaza ne vom
referi pe scurt la trei aspecte: a) electricitatea norilor si unele
fenomene adiacente; b) paratrasnetul.
a)ELECTRICITATEA NORILOR. Se poate afirma fara a gresi mult ca
intemeietorul cercetarii sistematice a electricitatii norilor, mai bine zis
a fenomenelor adiacente, a fost Franklin. El a elaborat metode speciale de
studiere a descarcarilor produse in timpul furtunilor, a precautilor ce
trebuie luate pentru a evita accidentele si, ceea ce este mai important,
este inventatorul paratrasnetului. Electricitatea norilor a fost cunoscuta
in special prin doua fenomene: fulgerul si trasnetul. Se afirma deseori ca
fulgerul este o descarcare electrica intre nori incarcati cu sarcini de
semn opus, afirmatie incorecta in general. De altfel, acest lucru poate fi
stabilit si de dumneavoastra daca veti urmari cu atentie fulgerele in
timpul furtunilor; in general ele se declanseaza pe directia verticala sau
oblica si mai rar pe directie orizontala. Observatiile au aratat ca
fulgerul apare ca o descarcare intre partea superioara si cea inferioara
ale aceluiasi nor, sau intre doi nori diferiti situati la inaltimi
diferite. Fulgeril poate sa fie si orizontal, dar numai in interiorul
aceluiasi nor, intre regiuni cu densitati de sarcina diferita. Studiul
distributiei sarcinil |