|
Unda emis? de o surs? de oscila?ii se propag? de la surs? pân? la receptorul care o detecteaz?. Prin detectarea undei se în?elege m?surarea unei anumite m?rimi caracteristice ei, de exemplu, frecven?a undei. Dac? sursa ?i receptorul sunt în repaus unul fa?a de celalalt, frecven?a undei m?surat? de receptor este egal? cu frecven?a undei emis? de surs?. A?a se întâmpl? atât cu undele sonore cât ?i cu cele luminoase. Dac? îns? sursa de oscila?ii este în mi?care fa?a de receptor, frecven?a undei m?surat? de receptor difer? de aceea a undei emis? de sursa de oscila?ii. Acest fapt care se observ? când sursa ?i receptorul sunt în mi?care unul fa?? de cel?lalt, se nume?te efectul Doppler; acest efect este foarte important atât în ?tiin?? cât ?i în tehnic?.
Explica?ia efectului Doppler se va face folosind figura 1. care red? undele sferice ce izvor?sc din sursa de oscila?ii S. Dac? sursa se mi?c?, de exemplu din S in S’, undele sferice emise succesiv, se apropie unele de altele in sensul de mi?care al sursei. Distan?a dintre suprafe?ele sferice de egala faz? reprezint? lungimea de und?; se observ? astfel c? la receptorul R sta?ionar, ajung în unitatea de timp, unde cu suprafe?ele sferice mai apropiate între ele în compara?ie cu situa?ia în care sursa ar fi în repaus fa?? de receptor. Întrucât suprafe?ele de egal? faz? sunt aparent mai apropiate, lungimea de unda aparenta ?a este mai mica ?i deci frecven?a undelor m?surat? de receptor este în acest caz mai mare. Dac? sursa este sta?ionar?, iar receptorul se deplaseaz? c?tre sursa S, ca în figura 2., acesta întâlne?te în unitatea de timp mai multe unde sferice, decât dac? receptorul ar fi fost fix ?i undele ar fi ajuns la el. Ca urmare receptorul în mi?care c?tre surs? detecteaz? o frecven?a mai mare.
|