|
Pionierii
Cand Valeri Poliakov a iesit din capsula Soiuz, ce a aterizat pe 22 martie 1995, dupa un record mondial de 438 de zile petrecute pe statia spatiala Mir, el a demonstrat ca omul poate trai si munci in spatiu timp de luni de zile. Aceasta nu putea fi considerata insa o regula... In 1951, adica cu aproximativ 10 ani inainte, concomitent cu zborul de 180 de minute al lui Iuri Gagarin, se publica in Scientific American un articol semnat de Heinz Haber de la US Air Force School of Aviation Medicine, in care se faceau diverse predictii, deloc linistitoare, legate de anumite efecte ale calatoriei in spatiu, generate, in principal, de imponderabilitate. Unele dintre acestea, cum ar fi „raul de spatiu" de la inceputul zborului, s-au adeverit, altele nu. Problema ramanea insa deschisa discutiilor, fiindca putini medici puteau prezice cu exactitate la ce fel de reactii ne puteam astepta din partea unui trup supus unor conditii atat de speciale. De abia in ultimii ani oamenii de stiinta au inceput sa inteleaga raspunsul corpului nostru la imponderabilitate, ca rezultat al numeroaselor studii efectuate pe un lot de peste 700 de subiecti care au zburat in spatiu.
Primele efecte ale imponderabilitatii
Printre factorii care afecteaza sanatatea corpului pe parcursul zborului in spatiu, imponderabilitatea pare a constitui, totusi, dominanta, fiind de departe „capul rautatilor". S-a constatat ca efectele directe si indirecte ale acesteia se precipita intr-o cascada de raspunsuri interdependente din partea organismului. Acestea incep la trei niveluri diferite - receptorii, fluidele corpului si organele prezentand o greutate oarecare, pentru ca, in final, de la creier si pana la oase, intregul organism sa reactioneze. De aceea, cand astronautii si-au inceput „plutirea", miscandu-se inainte si inapoi, au marturisit ca aveau impresia ca stau pe loc, in timp ce mediul din jurul lor se misca, lucru care a fost etichetat drept „dependenta de gravitatie pentru perceptia informatiilor". Pe langa acest prim efect resimtit, a mai aparut si senzatia de „lesin la ridicarea in picioare", anormala, poate, dar pe care corpul nostru pare sa n-o uite, nici in aceste neobisnuite conditii. Sistemul vestibular reactioneza si el la acceleratia liniara, impusa - se pare - tot de imponderabilitate, prin intermediul receptorilor otolitici, care genereaza, la randul lor, un raspuns la nivelul creierului. Dar acesti receptori nu sunt singurii care reactioneaza, caci pe langa ei isi mai spun cuvantul si
|