|
SPECIAL
Lacrimi poluate pe chipul Estului
Aer, apa si sol poluate, despaduriri si desertificari, mari si rauri
contaminate, deseuri netratate, contaminare radioactiva - acestea sunt
efectele politicii economice a regimurilor comuniste din tarile Europei
Rasaritene si fostele republici sovietice. Adepte ale industrializarii in
ritm fortat si ale agriculturii intensive, acestea au lasat protectia
mediului in plan secund, consecintele resimtindu-se pana astazi. Ulterior,
sursele de poluare s-au diminuat nu datorita masurilor luate, ci a
tranzitiei si recesiunii economice prin care trec aceste state in ultimul
deceniu. Lipsa reglementarilor in materie de prezervare a mediului trezeste
temerea ca situatia se agraveaza in continuare. Acordat de la caz la caz,
ajutorul occidental nu se ridica nici la inaltimea promisiunilor, nici a
necesitatilor, scrie Le Monde diplomatique, care a cartografiat dezastrul
ecologic al Estului.
Mostenirea comunista
Criza ecologica din statele Estului si fostele republici sovietice se
datoreaza politicii economice comuniste, care s-a bazat pe industrializarea
in ritm fortat si pe practicarea unei agriculturi intensive. Inca din anii
30, mai multi oameni de stiinta au tras un semnal de alarma, incercand sa
sensibilizeze cercurile conducatoare. Eforturile lor au fost insa
zadarnice, problemele ecologice agravandu-se mai ales dupa construirea
marilor giganti industriali. Totodata, au fost neglijate controlul poluarii
atmosferice, tratarea apelor reziduale, modernizarea productiei. Mari
suprafete de pamant au fost secatuite prin exploatarea lor excesiva, in
vreme ce irigatiile masive au dus la o ireversibila degradare a solului in
urma eroziunii si salinizarii.
Oficialitatile si cercurile stiintifice ale vremii au imbratisat ideea
"autopurificarii" biosferei, conform careia mediul se poate adapta, fara a
suferi daune majore, la agresiunea reprezentata de diversele surse de
poluare. S-a stabilit in acest sens indicatorul numit "concentratia maxima
admisa" (CMA). Conceptul, valabil in anumite limite, a fost folosit drept
argument al neaplicarii riguroase a masurilor de depoluare. Ca urmare,
unica preocupare a constat in aducerea indicelui poluarii sub limita
admisa, realitatea aratand totusi ca el depasea cel mai adesea nivelurile
admisibile.
Pentru populatie, protectia naturii se limita la prezervarea speciilor
animale si vegetale, statele socialiste reusind sa apere destul de bine
biodiversitatea. In anii 80, o data cu perestroika, dar mai ales cu
glasnost, organizatiile ecologiste neguvernamentale au putut dialoga mai
deschis cu oficialitatile, cerandu-le masuri sporite de protejare a
mediului. Ulterior, caderea comunismului si criza economica au permis
valorificarea acestui inceput de deschidere.
In Rusia, primul comitet de s tat pentru protectia naturii, creat in 1988
sub regimul sovietic, s-a transformat in 1991 in minister. Dar sase ani mai
tarziu, era din nou retrogradat la nivelul de comitet, pentru ca, in mai
2000, g |