|
Cei mai multi istorici situeaza inventia bateriei in jurul anului 1800, atunci cand experimentele lui Alessandro Volta au generat curent electric din reac?ii chimice între elemente diferite.
Pila voltaica original? folosea discuri din zinc si argint si un separator poros dintr-un material nonconducator, saturat de apa s?rat?. Experimentele cu diferite combina?ii de metale si electroliti au continuat in urm?torii 60 de ani.
Johann Ritter a demonstrat pentru prima oara elementele unei baterii reinc?rcabile in 1802, dar totu?i acestea au r?mas o curiozitate de laborator, p?na t?rziu, in secolul dinamurilor ac?ionate cu abur capabile sa le reincarce.
?n prima jumatate a sec XIX experimentele au continuat cu o varietate de combina?ii de materiale cu electrozi pozitivi/negativi si diver?i electroli?i. Abia in anul 1860 stramo?ii bateriilor din zilele noastre au fost descoperi?i, respectiv George Leclanche a construit prima baterie din carbon-zinc.
Bateriile secundare dateaz? dupa 1860, c?nd Raymond Gaston Plante a inventat bateria plumb-acid.
Celula acesteia se baza pe 2 placu?e sub?iri separate de o folie de cauciuc. El a rulat aceast? combina?ie si a introdus-o intr-o solu?ie diluat? de acid sulfuric. Ini?ial capacitatea era limitat? din cauza placu?ei pozitive ce prezenta pu?in material pentru a face reac?ie.
Pe la 1881, Faure si al?ii au creat baterii folosind o past? de oxid de plumb pentru placa pozitiv?, aceasta permi?ind o formare mai rapid?.
Din moment ce majoritatea problemelor cu bateriile plumb-acid innundate implicau scurgerea electrolitului, cele mai multe incerc?ri au fost f?cute in idea de a elimina acidul liber din baterie. Cercet?torii germani au descoperit la inceputul anilor ‘60 un gel-electrolit pentru bateria plumb-acid ceea ce a constituit o imbun?tatire.
|