|
CONSTANTIN BRINCUSI
(1876-1957)
Constantin Brincusi s-a nascut la Hobita, in judetul Gorj. Dupa studii
artistice la Scoala de Arte si Meserii s-a stabilit, in 1904, la Paris.
Legenda spune ca din rindul ciobanasilor se aleg mai tirziu marii
artisti. Constantin Brincoveanu a fost aceea legenda. Dar el a mai deprins
si toate mestegariile taranesti, inspirindu-se din ele in creatia sa
avintata. Constantin visa merreu sa zboare. Credea cu toata puterea ca este
in stare. Visa ca o pasare vine la el noaptea si incearca sa-I
impartaseasca taina ei. A tinjit dupa vraja zborului intreaga lui viata.
La Paris nu si-a adus numai durerile ci si bucuriile. Aici avea sa-
si gaseasca drumul lui propriu si felul in care dorea sa lucreze. Totul a
pornit de la o lespede din ornamentatia unei biserici vechi, reprezentindu-
I pe Adam si pe Eva. Brincusi lua un bloc de granit si, pastrindu-I
unghiurile, ciopli siluetele atit de apropiate una de cealalta incit pareau
una singura, ferecata in piatra. Numi statuia Sarutul. Cele doua trupuri
inlantuite aveau capetele, ochii, nasurile si gurile lipite, cuprinzindu-se
in brate. Ramasese tot un bloc de granit, dar avea in el spiritul
apropierii si al iubirii.
De jur imprejurul atelierului, pe pereti, erau toiage ciobanesti
uriase cu care tinea si atunci vietatile sa nu se raspindeasca. Le numi
Coloane nesfirsite si facu multe, de diferite marimi si proportii. Avea
toate vietatile linga el-modelate in lut sau cioplite in marmura, piatra
sau lemn. Toate erau blinde.
Sarutul brincusian din 1907 este o statuie inscrisa deplin unui bloc
cubic, fiecare fata a acestuia continind de fapt altorelieful partii
respective a statuii.
Monumentul din cimitirul Montparnasse, din 1910 este in piatra de
calcar cenusiu si surprinzator, asemanator primeia. Dar finetea cioplirii
din prima versiune, care o apropie de modelaj, este inlocuita cu o
"asperitate de factura", putin obisnuita in opera lui Brincusi. Desenul,
sumar insailat, se pierde in rugozitate di duritatea pietrei neslefuite,
rugozitate sporita de urma daltei pe intreaga suprafata.
Sarutul din 1912 de la Paris este o forma alungita si simplificata a
statuii din 1907. Miinile au devenit simple bare, parul este o simpla
siroire de striatii, fetele sunt in prelungirea trupurilor, delimitate de
brate, ochii se intregesc intr-un oval taiat de despicatura conturului
fetelor, in timp ce buzele se unesc.
Saruturile -medalion au cea mai mare inaltime dintre busturi (59.5
cm). Desenul nu mai e in relief si se alatura alterarilor pietrei care
parca ar fi suferit lovituri si deteriorari. Asa a devenit Sarutul o
reprezentare fantastica, pierduta in timp, cu o functionalitate nebanuita.
Coloana nesfirsita ave |