|
LOCUL TEATRULUI IN CULTURA - SCURTA ANALIZA SOCIOLOGICA
Ca ramura a socilogiei, sociologia culturii are functii proprii, explorand,
prezentand, aplicand si analizand fenomenele si procesele culturale ce au
loc in societate, patrunzand in esenta lor, descifrand cauzele si
legitatile care determina dinamica acestor procese, tendintele lor de
dezvoltare, examinand critic contradictii ce le-ar devia sensul si
propunand solutii optime necesare factorilor de decizie. Preocuparile
sociologiei culturii sunt dirijate in directia examinarii esentei si
specificului culturii. Constituirea sociologiei culturii ca disciplina
specializata a fost urmata de aparitia unor ramuri ale sale care studiaza
cu precadere unul sau altul din domeniile culturii: sociologia artelor,
literaturii, invatamantului, stiintei, comunicatiilor de masa etc.
In teatru, ca si in celelalte arte exista diferite statistici. Stiinta
(disciplina) care permite prevederea evolutiei acestuia este sociologia
teatrului. Este greu sa discutam despre teatru, la orice nivel ar avea loc
discutia, fara a face apel la titluri. Limbajul titlurilor se
caracterizeaza prin ambiguitate, pentru ca orice titlu este semnificantul
unui dublu sens: uzual si specific. Titlurile pieselor de teatru alcatuiesc
in limbaj specific. Limbajul titlurilor se suprapune partial limbii pe cand
limbajul onomastic, nu. Titlul unei piese exprima ceva din caracterul
acesteia, avand mai multe functii:
. Functia informationala - titlul este mesajul unui mesaj. El transmite
publicului stirea ca exista o piesa, ca aceasta poarta acea denumire.
Exemplu: piesa "Hamlet" care a avut avanpremiera la 22 iunie 2002.
. Functia publicitara - orice titlu urmareste printre altele sa atraga
atentia asupra piesei pe care o desemneaza. Publicitatea teatrala
contemporana isi incorporeaza titlul piesei ca pe unul din elementele ei
fundamentale.
. Functia incitatoare - decurge din cea publicitara, dar nu coincide cu
ea. Pe masura ce se dezvolta o cultura a publicitatii, creste in
intensitate si functia incitatoare a titlurilor.
. Functia poetica - titlul avand o valoare literara proprie.
Universul titlurilor este dominat de erou: o treime dintre titluri cuprind
numele personajului principal ( cum este si "Hamlet"). Lumea titlurilor
este vasta cuprinzand si denumiri geografice: (nevestele vesele din )
Windsor, (vrajitoarele din) Salem, (Chirita la) Iasi; obiecte: jocul
ielelor, (titanic) vals, (d'ale) carnavalului, fantana (Blanduziei) etc.
Un rol esential il are publicul. Informatiile statistice privind afluenta
de spectatori nu indica in realitate numarul spectatorilor, ci pe cel al
biletelor vandute. Un milion poate semnifica la fel de bine un milion de
persoane care au vizionat cate un spectacol, sau 250 000 care au vizionat
cate 4. Publicul este un fenomen cultural - istoric, cu o evolutie proprie
si mecanisme particulare in fiecare perioada istorica. Exista mai multe
categorii de public. In functie de evolutie, ac |