|
LIBERTATEA
Vom analiza sistemul de metareguli al recursului la politica din
trei perspective: (1) cel al recursului la reguli; (2) cel al aplicarii
regulilor de catre arbitru; (3) cel al raporturilor dintre cei carora li se
aplica regulile.
Din perspectivele mentionate mai sus, libertatea, dreptatea si
egalitatea sunt denumiri convenabile, dar ambigui. Libertatea, de pilda,
poate sa apara ca presupozitie a recursului la reguli, dar si ca o solutie
la o problema prin apel la o metaregula.
Repere ale dezbaterii despre libertate
Libertatea ii pune manifest in mare dificultate pe cei care
incearca sa o gandeasca atent. Are ea oare vreun rost?nota 1
Filosofia politica moderna a introdus ideea unei "stari naturale".
In aceasta stare exista un soi de libertate salbatica: fiecare este
propriul ei/sau stapan. Exista insa o ambiguitate care mineaza ideea
aceasta ca atare.
Pe de o parte, putem interpreta "starea naturala" ca o cale de a
ajunge la ideea ca nu totul este reglementat. Este vorba despre ceea ce,
mai jos, denumim libertatea ca presupozitie.2
Pe de alta parte, marea problema este ca tot restul demersului care
pleaca de la "starea naturala" este o sofisticata intemeiere a restrangerii
acestei libertati originare.nota 3 Or, straduinta oamenilor moderni pare a
fi mai degraba sa rezolve problema libertatii (si anume sa extinda
libertatea). Tehnica recursului la starea naturala nu este utilizata aici
in forma ei originara.nota 4 Intuitia de baza este ca actiunile oamenilor
sunt intreprinse in conditiile presupozitiei libertatii si ca, precum orice
presupozitie, ea poate fi "solidara" cu stari de lucruri de semn opus,
respectiv un fond al cooperarii umane reusite si altul (arbitrarul) in care
se ivesc probleme, pe care, pentru a le rezolva, oamenii inventeaza
reguli.nota 5
Cum te pot face regulile, care sunt asociate cu constrangeri, mai
liber? Daca lucrul acesta s-ar petrece pe fondul unei stari naturale, ai
pierde evident din libertate. Ideea este insa ca fondul cu pricina este
arbitrarul, o stare in care capriciile cuiva pot impiedica pe altcineva sa
obtina avantajele scontate de pe urma actiunii planuite.
Tema creionata in alineatul anterior este aceea a suprematiei
dreptului (sau domniei legii). Legatura dintre suprematia dreptului si
libertate este subliniata, de pilda, de catre autori precum Rawls.nota 6 Pe
aceasta tema se duce o discutie subtila in problema garantarii libertatii.
Pe de o parte, am putea socoti ca statul este acela care garanteaza
libertatea. Termenul de "stat de drept", daca este folosit ca un sinonim
pentru "suprematia dreptului", pune accentul pe rolul statului.
Pe de alta parte, in viziunea unui autor ca A.V.Dicey, siguranta
libertatii individuale nu provine dintr-o fraza a unui document. Nu are, de
asemenea, nici un sens sa vorbesti despre "garantarea" libertatii. A vorbi
despre "garantarea" li |