|
Introducere
Una din experientele fundamentale ale existentei umane este fara
indoiala experienta constrangerii. Intreaga existenta umana este doar o
confruntare cu diverse tipuri de constrangere intre care primeaza
constrangerile fiziologice impuse de buna functionare a organismului.
Constientizand acest tip de constrangere ganditorii au asemuit trupul
unui cerc in care sta sufletul. Aceasta metafora exprima lipsa fatala de
libertate a sufletului uman obligat sa suparte constrangerile impuse de
trup. Mai tarziu acestor constrangeri li s-au adaugat constrangerile
sociale, impuse de bogat saracului si cele impuse de invingator
invinsului, dar si constrangerile politice (impuse de conducator
supusului). Pe masura ce spritualitatea umana a evoluat, o atentie tot
mai mare a fost acordata constrangerilor morale. Inclusiv viata
religioasa prezenta langa om intotdeauna a exercitat si exercita
constrangeri specifice. In era contemporana, crearea unor sisteme de
gandire bazate pe simboluri abstracte a dat nastere unor constrangeri
logice imposibil de evitat. Astfel multimea acestor constrangeri i-a pus
pe oameni in legatura cu necesitatea, cu ceea ce limiteaza de fapt
libertatea. Cele mai importante tipuri de constrangeri sunt urmatoarele:
constrangerile divine, de cauzalitate, interioare si politice.
A. Libertatea si autoritatea supranaturala
Acest gen de constrangere a fost evidentiat din Antichitate,
oamenii considerand ca tot ceea ce se petrece in natura este rezultatul
actiunii unei fiinte supranaturale. In Antichitate, fiintele
supranaturale erau zeii care dispuneau de oameni asa cum stapanul
dispunea de sclavii sai. In confruntare cu oamenii divinitatea a invins
mereu. Problema a fost dezdatuta pe larg mai intai apelandu-se la
notiunea de "destin", ca mai tarziu sa intervina cea de "liber arbitru".
* Destin si libertate
Frecvent, atat in cadrul gandirii filozofice cat si in cadrul
mitologic, necesitatea este simtota in viata oamenilor mai mult intr-o
forma impersonala, ca Destin, decat ca vointa cereasca. Notiunea de
Destin a fost formulata inca din Antichitate; pentru antici destinul
reprezenta caracterul predestinat si implacabil al vietii fiecarui
individ. Frecvent gandirea antica face apel la aceasta notiune fara a
elucida natura si originea acestei forte iminente ce ocupa un loc atat de
important in viata noastra, pur si simplu destinul esteimposibil de
evitat, razbate din faurirea unor personaje ca Oedip. Ce poate fi mai
cutremuratordecat povestea regelui Tebei care va muri ucis de propriul
sau fiu? Destinul se indeplineste indiferent de eforturile noastre de a-l
zadarnici. In mitologia greco-
romana, Destinul era intruchipat intr-o forma umana aflata mai presus de
vointa zeilor. Experienta morala a anticilor este un izvor de concluzii
pesimiste la adresa libertatii umane.
Aceasta experienta este reflectata in constiinta lor ca o
serie de intamplari in care omul este prins in |