|
LOGICA MODALA
La G.W.Liebnitz
Intalnim in Leibnitz un filosof oarecum diferit de Aristotel, un
filosof la care logica se impleteste atat cu ontologicul cat mai ales cu
teologicul ceea ce el va denumi teodicee si in care primeaza dovedirea
existentei lui Dumnezeu prin mijlocirea ratiuni
Cu toate acestea von observa ca raportarile sale la stiinta logici
sunt foarte pertinente.In primul rand el va fii primul ganditor care va
schimba abordarea logicii modalenutand centrul discutiilor de la problemele
ontologice la problemele limbajului.Va defini principiul ratiunii
suficiente(orice lucru exista in virtutea une ratiuni suficiente si
datorita acesteia este asa si nu altfel).Dar si principiul identitatii
redefinit de el ca pricipio indiscenabilae
Problema modalitatii la Leibnitz va avea radacini atat logice cat si
filosofice .Din punct de vedere logic cel mai mult va interesa raportarea
la categoria de propozitie si anume propozitia in care predicatul este
continut in subiect predicatum inest subjecto, propozitii care astazii se
vor numi si propozitii de inerenta
O propozitie necesara la Leibnitz va fi acea propozitie care poate fii
redusa la o propozitie de identitate, si acea propozitie in care negatia ei
implica o contradictie.Aceste propozitii necesare se impart in prime si in
derivate
Vom observa mai apoi ca nu numai propozitile necesare dar si cele
contingente au predicatul continut in subiect dar orice fel de analiz am
face nu vom putea reduce propozitia de contingenta la o propozitie de
identitate.Aceasta abilitate ii va fii atribuita doar lui Dumnezeu care are
ocunoastere infinita asupra lumii si care poate vedea in propozitiile
contingente inerenta predicatului la subiect, acest lucru insa nu va fii
valabil si pentru om a carui cunoastere este limitata Vom vedea mai
departe, pentru a intelege mai bine relatia dintre propozitiile necesare si
cele contingente, citatul pe care il da Leibnitz:`Asa cum un numar mai mare
contine un numar incomensurabil si oricat s-ar continua rezolvarea nu se va
ajunge la o masura comuna , tot asa in adevarurile contingente nu se va
ajunge la demonstratie oricat s-ar analiza conceptele ei`(...)` din aceasta
cauza aflam acun ca propozitiile care tin de existenta lucrurilor sunt
diferite. Existentiale sunt cu sigiranta cele care pot fi demonstrate prin
analiza termenilor adica cele necesare sau virtual identice , iar opusele
lor sunt imposibile sau virtual contradictorii. Acelea sunt adveruri eterne
.Ele nu se obtin numai cat lumea exista ,ele s-ar obtine chiar daca
Dumnezeu ar fii creat lumea dupa alt plan.Insa fata de acestea , advaruirle
existentiale sau contingente difera total. Adevarul lor este apriori
inteles doar de intelectul infinit , ele nu pot fi demonstrate prin nici o
analiza. Ele sunt de asa natura ca sunt adevarate intr-un anumit timp si nu
exprima doar ceea ce tine |