|
Oamenii rela?ioneaz? între ei în diverse moduri. În timp ce unii produc fapte bune ?i înf?ptuiesc dreptatea, al?ii, neglijând oamenii din jurul lor, s?vâr?esc fapte ale c?ror consecin?e constau în îngr?direa libert??ilor celuilalt sau, în cele mai crude situa?ii, în chiar distrugerea celuilalt. În aceast? situa?ie, mul?i dintre filosofi, c?utând s? g?seasc? esen?a care se ascunde în spatele omului ?i a comportamentului acestuia, au reflectat asupra felului naturii umane (bun? sau rea) ?i în func?ie de viziunea fiec?ruia, au încercat s? descrie mecanismele care stau în spatele ac?iunilor umane.
Dac? omul este bun de la natur? ?i, în consecin??, î?i regleaz? rela?iile cu semenii identificându-se pe sine în?u?i la fel ca ceilal?i (având o natur? identic?) atunci comportamentul s?u va fi unul deschis c?tre cel?lalt, iar prosperitatea proprie nu va avea întâietate în dauna prosperit??ii comune, a tuturor. Aceast? idee o gânde?te ?i Jean-Jacques Rousseau atunci când crede c? natura l-a creat pe om bun ?i numai societatea i-a pervertit comportamentul într-unul negativ. Ce îi determin? totu?i pe oameni s? se comporte bine cu ceilal?i o dat? ce societatea i-a înr?it? Rousseau crede c? omul este înzestrat cu un
|